M post-it

la prima oră
am lăsat aceste întâmplări să tragă şapte piei de pe mine, să-mi mănânce suprafeţele. foamea lor trebuie hrănită cu descuamările noastre. sunt liniştită în miezul meu. stau în lotus un timp. îngerul păzitor îşi tot face treabă în jurul meu.


ora 6:30
am uitat când e ziua lui. acum îmi dau seama cât de puţini oameni ating. poate că şi lor li se iau cele şapte piei. poate că şi eu sunt numai o întâmplare. nici atât, ar spune acum. de fapt îmi place să-mi spună că nu exist. îmi place că mă scoate din iluzie cu un singur cuvânt.


ora 8
îngerul păzitor se plictiseşte şi mă aruncă în apă. sau în maşină. sau în faţa trenului intercity dintre oraşele noastre. mimez disperarea. niciodată nu am mimat orgasmul. am avut noroc.



ora 8 şi ceva
picioarele mă duc singure ca nişte vaci care ştiu drumul spre casă. o să ajung undeva unde lumea nu are picioare şi întâmplările au ajuns până la carne, până la sânge, la mamă, la tată, la embrionii lor blestemaţi. îmi proptesc un zâmbet pe chip. salut. îngerul rămâne la poartă. M e aici cu ochii ei în flăcări. mă arde o clipă, dar mă clătesc repede numărând bucăţile de faianţă.



între timp
M are un tată adevărat care l-a scos dintre fiarele contorsionate ale maşinii. apoi i-a dat sângele lui. mai apoi l-a născut în vana cu apă termală învăţându-l care sunt părţile corpului. M vorbeşte în consoane ciudate. doar tatăl lui ştie ce spune. mmmnnnnttttttt, spune el. şi eu te iubesc, îi răspunde tatăl. într-o zi M m-a privit doar o secundă în ochi. am aflat ceea ce tatăl lui ştia de la început. M e închis acolo în el. hai să-l scoatem afară la lumină, mi-a spus. hai. şi i-am arătat lumea. şi lumea se amesteca în el cu ceaţa morţilor. apoi i-am arătat că durerea e doar un coridor de trecere. apoi a scris t a t a , de mână. apoi a scris M. apoi i-am recitat „scrisoarea a treia” şi l-a văzut pe eminescu zâmbindu-i din spatele memoriei. cuvintele se rotunjeau în cântec. M are un tată adevărat care i-a născut în fiecare zi şi noapte câte o lume. acum e obosit, dar M îi zâmbeşte. unii spun că râde prea mult, dar eu ştiu că are motive.


ora 14
îngerul mă ia de la poartă şi mă duce în copilul meu. rămân acolo până mâine când mă întorc să inventez o nouă zi pentru M.


miezul nopţii
am uitat când e ziua lui. am uitat că nu exist. mă trezesc în toiul nopţii alungându-mi trupul din vise.