M bomboane

toată ziua M a aruncat în mine cu bomboane. stătea cocoţată pe picioarele ei de fier şi râdea întruna ca şi cum numai asta ar fi susţinut-o în aer. plutea ştrengăreşte pe deasupra noastră călare pe râsul ei pistruiat. am încercat să o prind cu o privire atât de serioasă încât nici eu n-am crezut-o. M chicotea provocând toate ecourile posibile pe coridoarele negre antiderapante.

sunt o insectă albă prinsă în secvenţa adezivă a timpului ei. mă zbat să scap de alb. să fiu văzută până nu-mi pierd toată consistenţa. privirea ei fâlfâie prin mine. îmi simt ochii fierţi. opaci.

cred că am spus ceva nepotrivit. bine că nu s-a auzit nimic. acum hohotesc şi pereţii chircindu-se. plăcile de faianţă cad ca nişte bucăţi imense de biscuiţi livizi. eu sunt strivită şi responsabilă de toate acestea.

M are nişte incisivi enormi care muşcă din durere ca dintr-o vată de zahăr.

mi-e teamă de râsul ei ca de o pantă abruptă. dacă alunec puţin mă trezesc jos de tot printre bomboane şi cioburi de oglindă.