mi-e frig. toată noaptea pândesc prin fereastră aleea din spatele spitalului. în copaci atârnă câteva frunze ca nişte morţi foarte mici şi foarte uşori.
au dat căldură la calorifer dar eu tot tremur. mi-e un frig cumplit. mi-au dat un molton gros cafeniu. n-aş vrea să mă vezi aşa. pândesc aleea în caz că ai veni pe neaşteptate.
miroase a clor.
mi-am făcut o casă în palmă. când nu mai pot mă închid acolo şi respir tot aerul din căuş. de câteva ori am uitat să mai ies. mă obişnuisem cu liniştea şi cu puţină căldură.
aseară câinele galben mi s-a părut prea liniştit. a stat ore întregi nemişcat. acum este enorm. am uitat să-ţi spun că a înghiţit cantina şi pavilionul cu îngeri. e tot aşa de calm cum îl ştii. dar aseară credeam că în sfârşit câinele a murit.
asta m-ar fi făcut să îmi pun întrebări. şi ştii că nu avem voie.
altfel totul e ok. nu mă gândesc la nimic.
No comments:
Post a Comment