liniştea

e bine aici. s-a făcut o linişte zâmbitoare. până şi M îmi zâmbeşte din Moarte.
e un bine cu fluturi.

tramvaiul trece la fel provocând o vibraţie neplăcută. cade o linguriţă din cana de cafea. Klimt îmi zâmbeşte din sărut. e atât de bine ca oricând altcândva.

nu îmi amintesc cauza morţii. sicriul miroase a brad şi mă bucură. îl ating uşor când nu mă văd cioclii. mă bucur nepermis de mult de moartea asta.

pe scaunul de bucătărie un copil gras linge o acadea foarte roşie. îmi amintesc tot sângele izbucnind din carotidă ca dintr-o fântână. îmi amintesc răceala din trup. clipa în care numai durerea mai era vie.

uşa e larg deschisă. ies. după mine fuge o bătrână cu basma neagră. îmi spune lasă, mamă. eu las. morţii cu morţii mai spun. dar nu cred asta. când mori nu mai crezi tot ce se spune.