altcândva

voi respira încet ca şi cum aş avea încă plămâni. ca şi cum aerul ar fi încă respirabil. vara pielea mea va fi arămie. toamna voi fi coaptă şi mă va înghiţi zemoasă bărbatul meu. iarna îi voi deschide pieptul lat şi mă voi strecura înăuntru în inima lui plăpândă şi mare. îi voi respira sângele. iarna mă voi hrăni cu sângele lui dogoritor. apoi mă voi transforma în fluture şi tot aşa până când voi înţelege că suntem morţi de un timp. nu ne va spune nimeni. îmbrăţişarea va fi ca atunci când ne iubeam în bucătărie pe scări în lift în maşina timpului. ca atunci când am devenit mamă şi când el m-a iubit cu iubirile toate. ca atunci când l-am ucis. atunci când m-am ucis în necredinţa mea. ca atunci când i-am luat cântecul şi m-am iubit cu el. şi cântecul m-a îndrăgostit de lume. şi lumea a plecat nu ştiu unde.