patul mi se lipeşte de oase. nu mă ridic. respir cu tot cu grilajul din fier forjat. îmi amintesc mâinile tale scoţând din mine dragostea ca dintr-o fântână. mi-e sete. setea urlă. setea îmi arde creierul. setea îmi muşcă buza. mă iubesc cu setea mea de tine. nu mă iubesc singură. tu nu ştii cum e asta tu nu ştii cum e să ai o pătură în carouri în loc de piele. nu ştii cum e la duşuri. tu nu ştii cum e să te trezeşti cu moartea în mâini şi să nu ştii unde s-o laşi.
mi s-a topit şi ziua asta în piept. ziua e un tren intercity care nu opreşte aici.
las un spaţiu între clipe ca între vagoane . nu plâng. tristeţea nu-mi trebuie pentru plâns. îmi trebuie ca să te văd. ai o consistenţă ciudată. când râdem mă pierd între perete şi calorifer. nu mă cauţi niciodată. într-o primăvară în zori mă găseşte tanti G şi mă duce la coş.
No comments:
Post a Comment