mă imaginez imaculată şi foarte lucioasă. oarecum sidefie. alunecoasă. exist ca o stare de impregnare cu alb.
gravidă cu gândurile tale. aşa mă simt şi acum.
mă înnec cu distanţe. aerul e foarte puţin şi foarte amar. tu-mi spui să râd. asta mă poate ucide.
îţi las vorbă că sunt. îţi las vorba chiar aici. dar locul dispare imediat.
ca de obicei restul lumii învinge. ca de obicei eu mă transform în stană de piatră pentru încă o sută de ani.
No comments:
Post a Comment