nu ţin minte nimic. nu simt nevoia să ţin minte nimic. vreau ca totul să treacă prin mine ca printr-o oală spartă. să nasc uşor. să mă fac doctor. să mă fac mare să am grijă de oameni. ei să moară totuşi. toţi oamenii mor.
în spatele meu copiii se joacă de-a umbra. acum nu mă joc şi eu. îmi rămâne urma în asfaltul fierbinte. o privesc şi mi-e ciudă. pare imensă. pare de neşters ca o amintire de care nu poţi să scapi.
noaptea fac exerciţii de întunecare. îmi iese uneori trec dincolo. dar acolo e frig şi tu nu eşti. nici aici nu eşti. cuvintele spun uneori altceva. cuvintele sunt umbre foarte grele pe zid.
No comments:
Post a Comment