poate că nici nu ar fi nevoie să vorbim. ar fi de ajuns coridorul de tăcere dintre trupurile noastre lucioase. poate că nu aș mai scrie mii și mii de poeme din care să nu înțeleagă nimeni nimic. poate că toamna ar fi doar o aromă sau un joc de-a portocaliul de-a începutul și de-a sfârșitul.
mi-e dor să-mi aduci castane.
poate că muzica ar fi în loc de picioare în loc de apă în loc de orice. așa am afla toate secretele am afla cum dacă nu ai exista nu aș fi fost și tot felu de lucruri atât de evidente încât nici nu ne-am mai mira. am juca șotron am juca un joc nebun am provoca dezastre celulare tu ai folosi scara de incendiu ai fugi spre lună știind că te aștept de prea mult timp și că nu pot să dorm.
să știi că avem un loc numai al nostru. un loc argintiu undeva.
No comments:
Post a Comment