nu știu cine ești. de ce încremenești în mine în fiecare clipă. când mă întorc te simt cântând mai departe un imn. ceva ce se întâmplă cu tine mă incită mă aduce în pragul disperării în stare să strig noaptea când toți oamenii dorm. tu nu dormi. tu strălucești din miezul lucrurilor. ești verde. nu clorofilic. doar verde.
uneori sunt gata să fac dragoste cu tine. să-ți smulg pielea să mă strecor în miezul tău. sunt gata să mă las în voia acelui cântec imaginar fără sunete fără armonii doar balans în ritmul straniu al nesomnului.
dacă m-aș întoarce repede din mine atât de repede încât să-mi rămâi pe retină dacă ți-aș cuprinde privirea și aș face din ea o câmpie dacă aș adormi odată în somnul tău imposibil poate doar așa.
noaptea e plină de ochii tăi. noaptea e o caracatiță care mă îmbrățișează cu brațele tale.
locuiești în mine în locul meu în cântecul meu. să nu-mi las picioarele afară să nu-mi las vreo toamnaă la întâmplare. poate că ești un cântec carnivor poate că ești un copac. lucrurile se vor lămuri peste un timp când toată lumea va pleca din noi.
No comments:
Post a Comment