nimic important. poate doar această muzică. un pian care crește în oameni. uneori cînd te aștept pianul e mut. nici nu știi cum se chircesc clipele sub absen
pot să înțeleg umbra nu și întunericul.
pot să dansez goală în pod printre jucăriile vechi a generații întregi de copii
pot să-ți vin acasă de o mie de ori pe zi să fac dragoste cu dragostea
să nu las toamna afară în curte s-o aduc cu mine și s-o hrănesc ca pe-unmmaidanez
pot să fac lucruri incredibile să construiesc o casă în rai să mut în ea dorința ta de zbor și chiar zborul însuși
să înnoptez într-o aripă oricât de fragilă
pot să te iau cu mine în mine ca într-un montagne russe incandescent până când redevii copil sau pasăre
dar nu înțeleg întunericul. nici frigul. nu înțeleg singurătatea. deloc.
No comments:
Post a Comment