îmi aduc aminte de teamă. treptele mă fac să număr. nu-mi ies niciodată cu soţ. sar peste una.
hai să vorbim. asta ştim cel mai bine. nu e cum s-ar putea crede. vorbele nu se pot anula. ca şi fiinţele vorbele cresc din interior. îţi simt pulsul în al meu. cuvintele se împerechează imediat. tot se iubeşte cu tot. oamenii lipsă. unii au treburi alţii sunt cercuri. oamenilor le e teamă şi nouă nu.
am pândit fereastra fără să ştii. afară e o câmpie. eu presimt câmpiile ca o lighioană şi mă frământ puţin înainte de a mă resemna în braţele tale.
piele mea străluceşte. e un cer înăuntru. un uter care se umple cu viaţa de după moarte.
No comments:
Post a Comment