vorbeşti ca şi cum ai dansa. laşi cuvintele să se cabreze puţin apoi se aşează în mine şi îmi fac sete. tac. dansul tău se scurge în pământ. întotdeauna aştept să văd sfârşitul. un oftat o penumbră. sfârşitul e o petală.
nu ating nimic. transparenţele mă înspăimântă. şi foamea la fel. mi-aş dori să existe un fruct foarte zemos în să trăim amândoi. ca două seminţe care se iubesc înainte de coacere.
pielea mea nu mai are atingere. nu mai are dulce-amar. înfloresc prea repede. nu ştiu cum să mă opresc.
No comments:
Post a Comment