Tuesday, April 17, 2007

lalea

ne-au dat drumul. a plecat portarul cu tranzistorul lui vechi cu ziarele de ieri. am rămas noi înveliţi în păturile gri. nu pot să plec până nu moare laleaua pe care ai vrut să mi-o aduci şi nu mi-ai adus-o. ţin minte floarea aceea stranie. mi-am imaginat-o de mii de ori cu tulpina puţin strivită de mâinile tale. tremuri puţin.

acum nu ne mai ţine nimeni aici. acum suntem nebuni. nu mai putem pleca din burta spitalului. au început să dărâme cantina şi pavilionul cu agresivi periculoşi. peste noi se construiesc fără să ştim alţi monştri. cărămizii.

No comments: