ştii cît de puţin loc îmi trebuie? respir în pumni. mă retrag din toate amintirile, din aer, din apă, din trupul tău, din carnea lucrurilor.
îmi donez organele îmi donez corneea. ciudat cum din ochi nu-mi rămâne decât lacrima penibilă şi oarbă. acum sunt tot mai puţină, dar păstrez conturul desenat de tine cu degetul pe oglindă. doar acolo am rămas eu, aceeaşi cu tine cel ce plângi pe ascuns.
No comments:
Post a Comment