nu spun mare lucru

cântecul se cântase deja. nu începuse nimeni altul. de câte ori ridicam privirea murea cineva. am hotărât să orbesc.

noaptea îmi pun în gând să cresc din zid.

un vizitator mai îndrăzneţ a încercat cămaşa de forţă. nu am văzut ceva mai oribil. omul avea în el păsările fluturii tot cerul. se amestecau toate în el împinse până în măruntaie în oase. ţipa doar pe dinăuntru. noi ceilalţi nu mai suportam.

odată am văzut cum veneai înfrigurat până la poartă. sau poate că mi s-a părut.

strada e plină de oameni. îmi întorc privirea de la ei. toţi poartă pe umeri moartea cuiva. sicriele se înşiruiesc până la capătul lumii. acolo unde voiam să ajungem cândva şi n-am mai ajuns.

mă trezesc vorbind cu vocea mea de întuneric. nu spun mare lucru. spun că aveam o casă în rai.