de atât de aproape nu pot să spun. ca şi când ai privi în foc. flacăra ţi-ar capta gândurile. te-ai lăsa în acea combustie lină.
nu ştiu nimic pe de rost. tot ce ştiu creşte din mine. ca o pădure.
câteva mesaje din afară ajung până la mine. incinerate. cenuşa lor miroase a sfârşit.
mi-am luat foarte puţine bagaje. o valiză mică în care am pus inima de copac pe care am găsit-o atunci demult când te căutam în alte regnuri
dar nu pot să-ţi spun cine eşti.
de aici se vede o pădure în flăcări.
plec. până la urmă am salvat inima unui copac. o duc până departe în groenlanda. în ţara oamenilor.
No comments:
Post a Comment