tăcerea ucide

am ajuns prima.
în tine pustiul devenise imaculat.
aveam să urc mult până să înțeleg
cum stau lucrurile. așa. ca o tăcere pe care să o tai cu lama.

îmi amintesc dragostea. de fapt
îmi amintesc un dragon.
nopțile ard
îngustate mult sub aripa solzoasă a iubirii noastre.

îmi amintesc că tăcerea ucide
până la urmă
orice tăcere ucide
din neștiință.

azi au tăiat gâtlejul dragonului
sângele lui a scăldat maidanul
flori de oțel au crescut din asfaltul înghețat
pământul nu mai respira
făcuse stop
sau pur și simplu făcuse o pauză între culori.