tocmai când mă gândeam să dau karma pe zero. să-mi rezolv toate treburile
să mă întind și să mor
tocmai acum când inventasem o mie de feluri de a răspândi liniștea
lăsând în mine borne abia vizibile
acum când înțelesesem în sfârșit că fericirea nu-i o treabă pentru muritori
și eram sută la sută de acord cu asta
când îmi desfășuram viața între inspir și expir
poate mai mult în expir încercând să mă las mai mult înspre moarte
acum când nopțile veneau lipite una de alta
și mă obișnuisem să cred într-un Dumnezeu al tăcerii
acum când anulasem trecutul și reușisem să ponderez teama
tocmai acum
No comments:
Post a Comment