aspru

tu m-ai mâncat pe mine. eu te-am mâncat pe tine.
între noi
oameni vechi
îmbrăcați în haine făcute la normă
am pătruns în tine
ai pătruns în mine
mă cheamă varvara
am trupul greu
trupul tău +trupul meu =tone întregi de silabe
vorbele sunt aspre ca niște pleduri vechi din păr de cămilă

ling ușor liniștea prelinsă în grotă
de acord cu tine
lumea e o grotă plină de zarvă
e o gaură din care ieșim ca niște tâmpiți crezând în reîncarnare
dar cărnurile noastre putrezesc instantaneu
din primul moment din momentul zero când începem să plângem
împingându-ne spre ieșire

afară cineva învață lumina pe de rost
încerc să înțeleg efortul tâmp al unora de a ști
când nu e nimic de știut
legile sunt aceleași
totul e vechi
până și lumina se crapă
absolut totul e perisabil cotrastant instant

uimitor de rapid aduc cerul în gura ta
și-l închid acolo cu riscul de a te imacula.
de data asta îmi iese
albastrul își recapătă înțelesul

am o rochie neagră
cânepă in
mâini enorme îmi zdrobesc sânii
îmi lasă urme pe trupul imens
mă cheamă varvara
aspru
înghite înghit
taci tac.