nu știu cine zicea că singurătatea se sfârșește întotdeauna cu o crimă. oricum singurătatea mea naște alte singurătăți. ea crește exponențial. apucă lama mi-o atinge de obraz. îmi face semne cu ochiul. singurătatea mea nu e deloc plictisitoare. e plină de tot felu de chestii surprinzătoare. merită s-o cunoști. desigur asta ar ucide-o imediat. asta ar fi periculos pentru ea. și pentru mine care mă joc cu creierul meu cum se joacă pruncii cu puța în praf. nu-mi fac prea multe griji totuși. creierul meu are obiceiul să lase sufletul meu să facă față acestor asalturi. bineînțeles că el nu face față.
mă simt o droaie de oameni. mă simt dedublată din absolut nimic. ai putea să iei asupra ta o parte dintre lucrurile astea care tind să-mi umple spațiul. una dintre singurățile mele ți-ar prinde bine. cea în care stau lipită de tine și tac. între noi se petrec dansuri nesfârșite în tot acest timp. adormim unul în celălalt. nici măcar nu mai e nevoie să visăm.
No comments:
Post a Comment