degeaba am citit toate teoriile tale despre respirat. aici lucrurile se petrec altfel. e vineri seara. au închis cantina. portarul se uită la un film de dragoste și lăcrimează pe molton. de undeva vine o căldură ca aceea de acasă. doar că eu nu mai am o casă. constat că nu mai am nimic și că nu pot respira.
nu mă plâng. spun doar că toate teoriile tale despre cum să respiri din când în când, cad. totuși eu am avut noroc . au lăsat un pian în sala de terapie. dacă prinzi momentul ferestrele se deschid și din el anotimpuri învălmășite năvălesc în plămânii mei de împrumut.
degeaba susții că respiratul nu se uită că e ca mersul pe bicicletă. degeaba. uneori tot cerul se închide în tine. eu stau la poartă. să fiu puțin mai aproape când vii. nici nu știu ce mai aștept. pe tine sau ploaia din cerul acesta lipsă. habar nu am ce să-ți spun când o să vii. poate că îți voi da plămânul meu stâng. poate că îți voi cânta încet. octobre. poate. și toate astea cu respirația tăiată.
No comments:
Post a Comment