dansam imperceptibil. sub pielea mea era sâmbătă seara. carnea mea era în ultimul hal de exaltare era în plină sărbătoare a miezului. ca un câine maroniu care latră şi dă din coadă şi habar n-ai de ce deşi eşti stăpânul lui. nu se observa mare lucru. C tăcea necontenit. tăcerea lui e ok. mi-a spus asta de la bun început ca să ştiu.
până la urmă am lăsat loc tristeţii mele obişnuite. era marţi. lumea se culcase de vreo oră. şoseaua era un şarpe. îl pândeam din fereastră. ştiam că mereu îşi lasă pielea acolo şi pleacă.
No comments:
Post a Comment