am trecut pe roșu. am ajuns aici unde tot ce există face podul de sus. aici unde mușchiul lumii se încoardă și cântă.
am auzit că tanti veta a făcut un copil din plastilină. copilul suge lapte din calea lactee. a crescut mare cât un mormânt.
zilele astea seamănă între ele. viețile noastre seamănă. mă gândesc să nu mă mai mișc poate lumea mă va lăsa în urmă. inutil. sunt tot aici în prima linie. îmi cad stele în cap.
aveam o minge de foc. o loveam de pământ și provocam cutremure aurii. luam bucăți din lună și tropoteam cu ele pe scările blocului. îmi imaginam că vii. roți imense îmi zdrobeau gândurile de câte ori te așteptam. țin minte perfect că murise un poet. noi ne iubeam și pentru el.
No comments:
Post a Comment