cai negri

cai negri
zăpada mirosind a urină

undeva cancerul își desface brațele ca o caracatiță
și țipă în oameni la întâmplare

trec ușor în ritmul calului negru
nu vreau să-mi fie teamă
nu mă gândesc la nimic
număr unu doi trei patru
potcoave trâtite de șosea
nu mai trece nicio mașină
niciun tren

nu mă gândesc la nimic
am nevoie de pacea asta a câinelui care latră în urma mea
el știe că e bine să latre
nu toți oamenii îl aud
nici toți caii negri care duc undeva
călăreți oarecare


nu îmi amintesc nicio clipă mai blândă ca aceasta

doar câteva lucruri

atât de puține lucruri. un fier de călcat o brățară
prelungitorul electric
fața de masă cu moș crăciun
fereastra pe care am scris la mulți ani
2012

am ajuns de unde am plecat.

doar câteva lucruri fac diferența. oglinda
pe care am primit-o de la un prieten
în ziua în care am scris poemul despre orbire

nici acum nu văd altceva

doar câteva lucruri. cana de ceai pe care e desenat un înger verzui
și pe verso scris caligrafic pentru cea mai bună prietenă
masa de stejar
tamburina de la steve
un om de zăpadă din polistiren
câțiva îngeri mici din sticlă

și faptul că nu mai aștept. nu mai aștept.