cai negri
zăpada mirosind a urină
undeva cancerul își desface brațele ca o caracatiță
și țipă în oameni la întâmplare
trec ușor în ritmul calului negru
nu vreau să-mi fie teamă
nu mă gândesc la nimic
număr unu doi trei patru
potcoave trâtite de șosea
nu mai trece nicio mașină
niciun tren
nu mă gândesc la nimic
am nevoie de pacea asta a câinelui care latră în urma mea
el știe că e bine să latre
nu toți oamenii îl aud
nici toți caii negri care duc undeva
călăreți oarecare
nu îmi amintesc nicio clipă mai blândă ca aceasta
No comments:
Post a Comment