am încetinit. nimic nu se compară cu după amiaza asta de dragoste.
în care am lăsat lumea să caute un loc potrivit unde să doarmă
ca un cîine
ca o reptilă verde
ne-am lăsat morții în sertarele iernii
am lăsat umbrele noastre tembele să se cațere pe ziduri
și să urle în felul lor dramatic
obscen
și noi
rămași singuri
ne-am sorbit unul pe celălalt dintr-o sete simplă
năucitoare
necăutând nimic altceva
nerecunoscând unicul moment de suspin
din după amiaza aceasta primitivă.
No comments:
Post a Comment