azi au vorbit mult. în salon umbrele se urcau pe pereți. aveam grijă să nu adorm. avem atât de puțin timp de văzut de auzit. deodată soarele răzbind printre gratii devenise important. nu voiam să pierd nicio clipă. ei vorbeau întruna despre orice. toamna trecea prin ziduri. nu aveam de gând să pierd nimic.
apoi sora șefă a adus o veste. toți au tăcut. nu-mi păsa. murise cineva și nu-mi păsa. mă gândeam că sunt multe frunze care cad multe frunze care foșnesc. portarul înjura toamna mătura și forma grămezi. acum toată curtea e plină de morminte mici și portocalii.
No comments:
Post a Comment