mi-e dor de tine. să zicem că exiști și că nu ai nicio treabă. aș intra în gândurile tale ca într-o galerie de artă. aș admira ore în șir violetul în rama aceea apoasă. aș adormi pe banca de marmură știind că tu ai insomnii. aș dormi cu somnul tău și aș visa pentru tine.
câteodată lumea te-ar întreba de mine doar din politețe. tu nu ți-ai aminti decât tablouri cu brândușe. ar fi atât de simplu să vorbești despre asta. dar nu florile au devenit o imagine desuetă. așa că ai tăcea din simț estetic din oboseală din întâmplare asta ar deveni un motiv bun ca să mor. sau să mă ofilesc. brândușele trăiesc doar câteva zile. habar nu am câte.
e iarnă. totul e o ficțiune. doar tu ești real. și visul meu violet.
No comments:
Post a Comment