ori de câte ori am adormit sângele meu a rămas treaz s-a repezit la mine și a mușcat. sângele meu e un animal care se împerechează cu umbra mea. pe ea o iubește. pe ea o crede. eu exist numai pentru asta.
am ajuns să cerșesc verdele. uneori mi se pare de-a dreptul patetic. trăiesc într-o lume de oțel și ciment. noaptea aduc stele în poală mă rog ca ele să existe până când mă trezesc. să nu le ucidă zorile să nu le simtă sângele meu lătrător.
ziua începe cu o rugăciune. am timp să înțeleg mersul respirația albul albastrul altceva altceva am timp să înțeleg iarba și să-i dau pace.
No comments:
Post a Comment