dacă cineva i-ar muşca degetele
i-ar consuma privirea
ar face faţă toamnei
ar creşte din trunchiul lui
ar inventa un sfârşit incredibil
splendid
prelung
din care fiecare ar înţelegec altceva
dacă în zilele fără soţ ar lua trenul spre soare
ar lăsa câte o femeie fiecare gară
cineva ar aştepta
aşteptarea ar avea propria carne şi sângele ei
ar cânta neîncetat
până când toţi ar simţi
splendoarea
şi doar atunci în ultima clipă
într-o linişte perfectă
casian ar ajunge acasă
No comments:
Post a Comment