strălucesc indecent în lumea orbilor. dansez imperceptibil. tu îmi întinzi o cheie ruptă fără să ştii că sunt deschise deja toate uşile şi toate ferestrele. nu ştii că dincolo de cuvinte liniştea e un fluture alb. imens .
am devenit oarecum sidefie sub privirea ta neîncăpătoare.
voiam să-ţi spun că te ştiu. dar îţi ştiu numai genunchii.
nu mai e nevoie să număr. clipele trec cu o anumită graţie ca nişte lebede ce se întunecă abia dincolo atunci când eu nu le mai văd.
nu-mi imaginez cerul fără tine. nu-mi imaginez nimic fără tine.
am noroc că nu trebuie să vorbesc despre asta. am noroc că tu ai orbit cu toţi ceilalţi. am noroc că te pot aştepta fără ca tu să bănuieşti.
No comments:
Post a Comment