uneori durerea se estompează. iau dimineaţa şi o torn în cafea. o înghit cu noliprel, o tabletă mică albă, lunguiaţă, pe care abia o simt alunecând pe gâtlej. mă gândesc la gyuri. nu l-am văzut niciodată dar îi urez o viaţă lungă şi frumoasă şi toate cele bune. chiar aşa simt că-i doresc, deşi lui nu-i pasă de încă o urare offline şi eu ştiu că nu-i pasă, dar poate suntem cu toţii atât de singuri şi disperaţi încât urările sunt bune de oriunde oricând.
mă înscriu pe tot felu de situri. îmi dau date de naştere diferite. un american vrea să ne cunoaştem mai bine în vederea căsătoriei. i-a plăcut profilu meu. culmea că poza e chiar din profil. aş fi upload-at un peisaj de toamnă, dar mi-am dat seama că ar vorbi mai mult despre mine decât o fotografie din profil. o toamnă poate să spună multe chiar şi-ntr-o lume jalnică chiar şi în america.
gyuri o fi suflat în lumânări, a băut şampanie sau numai bere. poate rom. mi-l imaginez bând rom. poate că a fost trist când l-a sunat lumea dar a râs şi le-a dat câte o replică potrivită. cred că a fost ok. dar nu-l întreb. nu-mi permit.uneori nu-mi permit adevărul. las totul aşa. e mai bine.
americanul nu mi-a mai scris. aştept să îmi spună cineva la mulţi ani, deşi nu mai ştiu care e data de naştere corespunzătoare profilului.
2 comments:
Ioana tu mă introduci în maladie...:)
ce surpriză să am o dedicaţie de la tine chiar că nu mă aşteptam era să fac stop encefalic să sparie gîndu' că eşti atît de sensibil de partea mea încît îţi ocup inima preţ de un poem...mii de mulţumiri om bun regret că nu pot pune decît virtual două pahare pe masă şi să ciocnim:
noroc şi să fii iubită Ioana de să nu te vezi!
Azi iti mai spun inca o data La multi ani! si-ti doresc numai bine. hai sa ciocnim virtual cu un gand bun, foarte real :)
noroc!
Post a Comment