avem noroc

avem noroc
că moartea nu se poate scrie.
am ajunge să citim numai moarte.
am ajunge să iubim numai muribunzi.
locurile de joacă s-ar tranforma în pietre.
pietrele s-ar transforma în pietre.
am arunca în noi
cu noi.
am arunca în noi
cu copiii pe care i-am culege toamna
din câte-o salcie.

totuşi

ce noroc avem
să scriem numai şi numai din dragoste
să murim din dragoste
să facem dragoste din dragoste
şi copii din dragoste.

ce noroc avem că vine toamna
şi se aşează blând
pe noi
şi noi o iubim
şi ne iubim
şi toamna se miră.
copiii noştri se miră.
cum de avem atâta noroc
să nu scriem moartea
ci să o trăim în repetate straturi
până când reuşim să o disimulăm
sărbătorind tot felu de chestii.

uneori ne bucurăm din te miri ce.
copiii noştri
care ştiu totul de cum îi naştem
se miră.

în orice caz
noi avem un mare şi nesperat noroc
că nu trebuie să vorbim deloc despre moarte.