Thursday, June 26, 2008

dacă ai scrie acum un poem aş înnebuni

mi-am dat seama că el e aici. oricât de departe aş fugi oricât de adânc m-aş ascunde el tot ar fi
aici
el ar respira cu plămânii mei abia apoi cu ai lui
ar trăi cu inima mea apoi cu inima lui

de fapt ar fi mereu
oricât aş vrea sau nu

m-am obişnuit să mor ca să-l alung. în ultima clipă chiar el mă salvează.
chiar el pentru că este. pentru că visez cu tot xanaxu cu toată durerea cu toată moartea
visez nepermis de mult
nepermis.

într-o zi l-am smuls pur şi simplu
nu a curs nicun sânge. nu nimic.
am aşteptat. am aşteptat.

apoi i-am spus
dacă ai scrie chiar acum un poem
aş înnebuni. de tot.

şi atunci el a scris un poem.

No comments: