nimic al meu. trupul acesta din care muști e otravă. am rămas prea mult în urmă. oamenii au plecat acasă. copiii au luat săniile cu urme cu tot.
nimic de uitat. țin minte totul. țin minte cu sângele. durerea curge prin sloiuri în venele mele strâmte.
e mai bine așa. dacă scriam acum cel mai frumos poem de dragoste ai fi înnebunit. știu.
nimic de uitat în afara numelui meu de femeie rătăcit printre lucruri.
No comments:
Post a Comment