era o pasăre.
noaptea se cuibărea în mine.
îi făceam loc în miezul meu cald.
dimineaţa ea mă răsplătea cu un zbor
până dincolo de gardul spitalului
dincolo de pomii înalţi.
uneori aripa ei rămânea în mine.
era un sacrificiu uimitor.
nu ştiam cum altfel să-i mulţumesc
aşa că o lăsam să mă locuiască.
într-o zi nu a mai plecat niciunde.
eu am rămas aici
cu tot zborul înlăuntrul meu.
pasărea se prefăcea că doarme
dar eu ştiam
că a murit.
No comments:
Post a Comment