am hotărât să mă retrag în frunză. îţi spun ca să nu mă mai cauţi în alte femei. nu mai sunt de găsit decât toamna doar câteva secunde în cea mai frumoasă cădere.
uneori tăcerea îmi explodează în suflet. strig cât pot. toată muţenia mea se împrăştie pe parchet făcând cel mai teribil zgomot. e ceva ce nu pot să-ţi descriu. e ca şi cum aş striga din uterul morţii.
se întâmplă să-ţi repet numele zi şi noapte. până nu-l mai recunosc. încerc să te înstrăinez cumva.
dimineaţa lucrurile o iau de la capăt. ni se poate întâmpla orice. există o doză imensă de incertitudine în rutină. o iau ca pe un drog. doza de întâmplabil.
ai observat că folosim aceleaşi cuvinte. că pornim din acelaşi trunchi. că avem aceeaşi ochi. că oricât am trage să ne rupem nu obţinem decât o durere mai mare. depărtarea ne-ar costa viaţa.
No comments:
Post a Comment