sângelui meu nu-i spune despre plecare. nu-i spune. nici cărnii mele nici câinelui. sângele meu e câinele meu. muşcă din joacă puţin prea tare. sângele meu muşcă din inima mea.
în fiecare dimineaţă tot mai ciuntită mă ghemuiesc în tine. tu eşti locul gol. uneori eşti o umbră în care mă ascund.
de fapt nici tu nu eşti sigur că există plecare. crezi mai mult în tăcere. o foloseşti cu încordare zi şi noapte în zidurile prin care trăieşti.
No comments:
Post a Comment