între timp voi colecţiona umbre. tu nu vei întârzia prea mult. vei întreba vecinul de salon unde sunt. el îţi va face un semn cu mâna stângă. din asta va trebui să înţelegi că lumina are foarte multe forme. ca de obicei tu vei înţelege numai portocaliul.
(îţi voi povesti altădată cum ajung seara pe acoperiş. cum la apus zborul pare firesc. şi eu. cum par eu o continuare sângerie a cerului.)
nu spun mai mult. e încă devreme. doctorii se agită toată ziua ca nişte fluturi prinşi în borcan. spitalul e plin de praful scuturat de pe aripi. în urma lor lumina se roteşte pe coridoare şi piere. apoi doctorii pleacă acasă. rămân umbrele închise în saloane. umbre chircite înfrânte de unicul tub cu neon care bâzâie toată noaptea.
(pot totuşi să-ţi spun că nu mă tem. paharele strălucesc în secret pe noptiera de fier. de undeva aerul miroase a tine. a tine când vii ca să nu mai pleci niciodată. când vii să rămâi cu mine pe acoperiş.)
No comments:
Post a Comment