tag:blogger.com,1999:blog-165382632012-02-07T14:22:30.101-08:00ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.comBlogger5011100tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-8789933745918750972012-01-09T14:53:00.000-08:002012-01-09T15:05:35.969-08:00cai negri<br />zăpada mirosind a urină<br /><br />undeva cancerul își desface brațele ca o caracatiță<br />și țipă în oameni la întâmplare<br /><br />trec ușor în ritmul calului negru<br />nu vreau să-mi fie teamă<br />nu mă gândesc la nimic<br />număr unu doi trei patru<br />potcoave trâtite de șosea<br />nu mai trece nicio mașină<br />niciun tren<br /><br />nu mă gândesc la nimic<br />am nevoie de pacea asta a câinelui care latră în urma mea<br />el știe că e bine să latre<br />nu toți oamenii îl aud<br />nici toți caii negri care duc undeva<br />călăreți oarecare<br /><br /><br />nu îmi amintesc nicio clipă mai blândă ca aceasta<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-878993374591875097?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-23149697091112147332012-01-05T00:12:00.000-08:002012-01-05T00:35:48.500-08:00atât de puține lucruri. un fier de călcat o brățară<br />prelungitorul electric<br />fața de masă cu moș crăciun<br />fereastra pe care am scris la mulți ani<br />2012<br /><br />am ajuns de unde am plecat.<br /><br />doar câteva lucruri fac diferența. oglinda<br />pe care am primit-o de la un prieten<br />în ziua în care am scris poemul despre orbire<br /><br />nici acum nu văd altceva<br /><br />doar câteva lucruri. cana de ceai pe care e desenat un înger verzui<br />și pe verso scris caligrafic pentru cea mai bună prietenă<br />masa de stejar<br />tamburina de la steve<br />un om de zăpadă din polistiren<br />câțiva îngeri mici din sticlă<br /><br />și faptul că nu mai aștept. nu mai aștept.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-2314969709111214733?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-74364625355466187562011-12-18T14:00:00.000-08:002011-12-18T15:44:55.240-08:00am descoperit ultimul cântec<br />nu-i urmă de tristețe în el<br /><br /><br />doar oameni care-și acoperă graba cu paltoanele lor negre<br />străbătând iarna ca niște stoluri<br /><br />totuși<br />un soare costeliv mușcă din ultima noastră duminică<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-7436462535546618756?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-42055927571340850972011-12-16T12:37:00.000-08:002011-12-16T13:01:18.990-08:00eu aici. dacă mă ridic pe vârfuri ajung foarte sus<br />dar nu mă ridic<br />am grijă. de multe ori Dumnezeu ne dă oameni în grijă<br /><br />nu știu cine sunt. azi te-am întrebat de două ori apoi am tăcut<br />probabil că nici tu nu știi<br /><br />am eliminat toate semnele triste<br />am lăsat un loc liber acolo unde lipseau oameni<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-4205592757134085097?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-5467630052267174982011-12-11T12:31:00.000-08:002011-12-11T12:46:27.617-08:00încercarea mea de a salva ce se mai putea salva<br />a eșuat<br />șosele umede sunt peste tot<br />ca niște șerpi uriași<br /><br />acum sunt aproape de tine<br />îți iau pulsul<br />și dansez în secret<br />pe ritmul arterei tale radiale<br />unele cântece se compun din întâmplare<br />în momente ca astea<br />când doi oameni<br />unul muribund și celălalt salvator<br />ajung să se cunoască pe șoseaua umedă<br />învinețită de neoane<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-546763005226717498?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-38385972906906274572011-12-10T02:59:00.000-08:002011-12-10T03:57:11.477-08:00nu știu cum să numesc liniștea asta. îmi țiuie urechile<br />de atâta liniște care se întinde până dincolo<br />unde sunt bolnavii adevărați<br />cei care au sânge viu în răni<br />și care nu vorbesc despre<br /><br />totuși<br /><br />liniștea asta ar putea anunța ceva<br />sau ar putea să ia locul oricărei întâmplări<br />de exemplu al accidentului rutier<br />în care M nu a murit<br />nu se știe cum<br />a trecut<br />în dimensiunea asta de fier<br />unde nimeni nu înțelege ce spui<br />dar totul e ruginit<br />ca un vapor scufundat de 100 de ani<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-3838597290690627457?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-68807416736682671042011-12-07T23:54:00.000-08:002011-12-08T00:10:05.475-08:00în fiecare dimineață descopăr în mine un mort. târăsc cadavrul pe străzi<br />la job<br />la mall<br />în cafenea<br />nu-l vede nimeni și eu nu am voie să spun<br />trebuie să acopăr urmele de sânge urmele de moarte<br />să disimulez rigor mortis<br />așa că alerg și dansez<br />fac gesturi largi firești îmi trec mâna prin păr<br />părul și unghiile tot mai cresc.<br />am chiar și un fel de zâmbet pe chip<br />port rochia mea de mireasă înghețată sub gerul trupului meu<br />alung viermii din carnea tăcută ce mă însoțește<br />în fiecare dimineață îmi iau cadavrul în spate și îl târăsc pe străzi<br />fără să crâcnesc<br />fără să am habar unde merg<br />de fapt.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-6880741673668267104?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-59226674013604254402011-11-26T05:39:00.001-08:002011-11-26T06:02:03.807-08:00eu totuși cred în oboseala ta<br />cred că atunci când când plângi<br />se lasă ceața<br />și ciorile înebunesc pe garduri<br /><br />poate că așteptarea face din oameni făclii<br /><br />ascult cum treci prin orașe de piatră<br />cum te iubești cu femei înalte subțiri<br />cum închizi ochii și pășești<br />cum ajungi în locuri care te sorb și te strâng<br />ascult noaptea care te face să tremuri<br /><br />strălucesc puțin și adorm în marea ta oboseală<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-5922667401360425440?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-86631833804567885612011-11-24T13:59:00.000-08:002011-11-24T14:25:06.850-08:00tu m-ai mâncat pe mine. eu te-am mâncat pe tine.<br />între noi<br />oameni vechi<br />îmbrăcați în haine făcute la normă<br />am pătruns în tine<br />ai pătruns în mine<br />mă cheamă varvara<br />am trupul greu<br />trupul tău +trupul meu =tone întregi de silabe<br />vorbele sunt aspre ca niște pleduri vechi din păr de cămilă<br /><br />ling ușor liniștea prelinsă în grotă<br />de acord cu tine<br />lumea e o grotă plină de zarvă<br />e o gaură din care ieșim ca niște tâmpiți crezând în reîncarnare<br />dar cărnurile noastre putrezesc instantaneu<br />din primul moment din momentul zero când începem să plângem<br />împingându-ne spre ieșire<br /><br />afară cineva învață lumina pe de rost<br />încerc să înțeleg efortul tâmp al unora de a ști<br />când nu e nimic de știut<br />legile sunt aceleași<br />totul e vechi<br />până și lumina se crapă<br />absolut totul e perisabil cotrastant instant<br /><br />uimitor de rapid aduc cerul în gura ta<br />și-l închid acolo cu riscul de a te imacula.<br />de data asta îmi iese<br />albastrul își recapătă înțelesul<br /><br />am o rochie neagră<br />cânepă in<br />mâini enorme îmi zdrobesc sânii<br />îmi lasă urme pe trupul imens<br />mă cheamă varvara<br />aspru<br />înghite înghit<br />taci tac.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-8663183380456788561?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-31018956875613453442011-11-22T08:35:00.000-08:002011-11-22T09:45:26.150-08:00tocmai când mă gândeam să dau karma pe zero. să-mi rezolv toate treburile<br />să mă întind și să mor<br />tocmai acum când inventasem o mie de feluri de a răspândi liniștea<br />lăsând în mine borne abia vizibile<br />acum când înțelesesem în sfârșit că fericirea nu-i o treabă pentru muritori<br />și eram sută la sută de acord cu asta<br />când îmi desfășuram viața între inspir și expir<br />poate mai mult în expir încercând să mă las mai mult înspre moarte<br />acum când nopțile veneau lipite una de alta<br />și mă obișnuisem să cred într-un Dumnezeu al tăcerii<br />acum când anulasem trecutul și reușisem să ponderez teama<br /><br />tocmai acum<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-3101895687561345344?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-65730196073826717282011-11-18T13:48:00.000-08:002011-11-18T14:28:45.571-08:00te-am respirat adânc. aș fi vrut să rămâi. să ne dezbrăcăm trupurile și absolut goi<br />ca niște umbre fierbinți să facem dragoste direct cu sufletele<br />să ne jucăm de-a orice.<br />în subconștientul nostru moartea ar fi crescut ca imbecila<br />și noi<br />am fi râs de ea<br />pentru că nu mai avem nevoie de sfârșit<br />dacă nu există un început<br />teoria asta am fi inventat-o în timp ce cântam<br />într-un mod straniu<br />din foștii noștri plămâni fumegând<br />din fostele noastre trupuri îmbrățișate<br /><br />aș fi vrut să rămâi cumva<br />ca din întâmplare<br />abia dacă să ne dăm seama de asta<br />ci doar să ne întindem foarte mult la povești<br />ca două babe în fața porții<br />noi am fi avut șansa să ne asigurăm ieșirea<br />undeva în culisele lumii<br />am fi putut să ne spunem adio de o mie de ori<br />tu mă puteai înjughia de două ori pe seară<br />și eu<br />să chicotesc puțin înainte să mor<br />tu să te sperii de fiecare dată că pumnalul a fost real<br />și moartea reală<br /><br />am fi putut să ne înțelegem prin semne<br />atingerile ar fi fost inventate<br />nimic fals nu se poate strecura în limbajul ăsta<br />al lunii prin care noi comunicăm neîntrerupt<br />despre care se crede că e o limbă sumeriana<br />dar nu e decât o limba argintie a nopților mele albe<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-6573019607382671728?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-52790408643285342132011-11-13T08:35:00.000-08:002011-11-13T09:08:03.913-08:00am ajuns prima.<br /> în tine pustiul devenise imaculat.<br />aveam să urc mult până să înțeleg<br />cum stau lucrurile. așa. ca o tăcere pe care să o tai cu lama.<br /><br />îmi amintesc dragostea. de fapt<br />îmi amintesc un dragon.<br />nopțile ard <br />îngustate mult sub aripa solzoasă a iubirii noastre.<br /><br />îmi amintesc că tăcerea ucide<br />până la urmă<br />orice tăcere ucide<br />din neștiință.<br /><br />azi au tăiat gâtlejul dragonului<br />sângele lui a scăldat maidanul<br />flori de oțel au crescut din asfaltul înghețat<br />pământul nu mai respira<br />făcuse stop<br />sau pur și simplu făcuse o pauză între culori.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-5279040864328534213?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-85760894048452213612011-10-09T02:09:00.000-07:002011-10-09T02:26:01.780-07:00nu mă doare nimic. am ajuns aici la margine<br />cu gândul să respir. inutil.<br />oamenii pleacă acasă. au treburi importante.<br />autobuze pline cu navetiști<br />biciclete mari scârțâind încet pe șosea<br />absolut toți oamenii pleacă acasă<br /><br /><br />eu sunt o străină în tine<br /><br />nu-mi este deloc teamă. habar nu am<br />cum începe toamna<br />e un moment pe care îl pierd mereu<br />mă lipesc de pământ și ascult cum vii cum pleci<br />cum întârzii în mine<br />ca un miez<br />ca o sămânță din care să mă nasc<br />cândva<br />când absolut nimeni nu se va mai aștepta.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-8576089404845221361?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-48427224464976448232011-10-08T01:53:00.000-07:002011-10-08T02:07:25.991-07:00toată această moarte de care mă lipesc cu retina<br />tot acest foșnet din care înțeleg numai sfârșitul<br />un sfârșit trist<br />adică FIN<br />scris negru pe fond alb.<br /><br />tristețea blândă și definitivă<br />tristețea care consumă din oasele noastre ca un câine arămiu<br />oboseala fructului copt<br />căderea lui spre arome<br /><br />mă trezesc plângând încet<br />împingând durerea ca pe un invalid<br />ajutând-o să urce trepte în mine<br />până la capătul vagului<br /><br />am auzit că există o singură toamnă<br />nu mai multe<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-4842722446497644823?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-77649203700892677482011-09-15T12:57:00.000-07:002011-09-15T13:20:38.809-07:00clipa înțepenea. devenea tare. avea caracterul unei roci. spărgea și nu se lăsa zdrobită. durea și nu se lăsa dorită. sau cam așa ceva<br /><br />îmi rămăsese gustul de pământ în cerul gurii. gust de pământ în cer și o ploaie tâmpită matinală zornăindu-mi în minte. aveam aceeași vârstă cu M deși între noi generații întregi de orbi molfăiau întunericul. mirosea a mazăre și chiftele. pereții stăteau drepți. drepți.<br /><br />tot ce spun poate fi folosit împotriva mea. tac. zâmbetul lui M se înfige în mine ca un pumnal. tac. ar fi cumplit să-i arăt că mă doare. durerea nu face parte din noi. durerea a cuprins lumea și a încarcerat fibra tare a lupului.<br /><br />la meteo se anunță o toamnă amânată. se anunță o lipsă în anotimpuri. pentru e M nu contează. zidurile se lipesc de trupul lui extrem de subțire contorsionat sub mâinile orbilor.<br /><br />în momentul acesta nu pot să-mi iau libertatea de niciunde. de obicei găsesc un cuvânt o fisură o urmă o lacrimă dar acum totul a încremenit. clipa e înțepenită ca un dumicat în gâtul lui dumnezeu.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-7764920370089267748?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-85604198020413400112011-08-22T00:59:00.000-07:002011-08-24T06:28:52.766-07:00pot să spun că am creat câteva scene de un dramatism extrem <br />am alungat teama cântând <br />am dat din mâini și din picioare <br />am mușcat am zbierat la anotimpuri <br />știind că ele îmi fură tinerețea. <br />totuși am iubit excesiv <br />toamna. <br />am sărit peste cadavrele dimineții. <br />lumea s-a pus cu mine <br />și eu <br />eu m-am pus cu ea <br />pe viață și pe moarte <br />mai mult pe moarte <br />mizam pe întuneric <br />mizam pe orbirea mea <br />pe orbirea altora <br />dar acum <br />totul e vizibil <br />deodată m-am trezit într-un spectru incandescent <br />îmi ard ochii în cap <br />timpul s-a dizolvat și curge sălciu prin arterele mele prea vii <br />aflate la vedere <br /> <br />trebuia să aștept <br />trebuia să las lucrurile să zbiere <br />trebuia să mă ascund în regnuri vegetale <br /> <br />lumea se miră. <br /> <br />lumea se vede în sfârșit <br />și se miră <br />de propria ei carne <br />de propria ei voce <br />de toamna ei <br />care e și a mea. <br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-8560419802041340011?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-30004392175389549152011-08-21T08:00:00.000-07:002011-08-21T08:16:39.812-07:00mă simt de parcă aș fi acostat un înger. <br /> <br />alunec pe treptele nesfârșite ale orașului. vitrinele bubuie de neoane. <br />ochii îngerului sunt însângerați. vreau să-l scot de aici. să-l scot afară în câmp sau mai bine să-l urc pe un bloc și să-i dau drumul <br /> <br />totul se preface în noapte. nu știu unde naiba să mă mut până în zori. nu am nimic. singurătatea mă mușcă. e o cățea pe care o hrănesc din carnea mea . <br /> <br />nu mai am absolut nimic. decât mersul pe jos. <br /> <br />îngerul a îmbătrânit și s-a trântit pe asfalt. în locul lui o băltoacă. nimic altceva. aș vrea să fiu un câine să-l beau fără să-mi pese. mi-e o sete cumplită. nu-mi pasă. <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-3000439217538954915?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-41572276225027370342011-08-20T01:30:00.000-07:002011-08-20T01:41:22.929-07:00...și voiam să-ți mai spun că mai presus de dragoste e tot dragostea. adică, Dumnezeu. <br /> <br />există un soi de simplitate de care mi-e dor. acea armonie despre care cu greu poți vorbi fără să o tulburi. <br /> <br />restul e un joc. felul în care ne stăpânim teama de a nu fi respinși, felul în care încercăm să ne vindem așa zisele calități sau în care încercăm să apucăm fericirea de sfoară ca pe un zmeu. un joc fără miză. recunosc, îl joc și eu uneori. cuvintele animă sau distrug. tăcerea poate să ucidă. liniștea însă aduce împăcare. de aceea nu mă voi întrista dacă nu-mi vorbești. voi crede că tăcerea ta e o liniște. <br /> <br /> <br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-4157227622502737034?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-74526108433443705082011-08-15T23:36:00.000-07:002011-08-16T00:01:03.017-07:00de atunci nu am făcut nimic altceva <br />te-am așteptat <br />uneori timpul făcea tumbe în mine <br />mă arunca din tren din tramvai din viteza luminii <br />îmi smulgea inima și mă lăsa pe drumuri <br />fără un clopot fără nimic <br />zumzetul verii mă înnebunea până la urmă <br />mă ascundeam în câini în copacii obosiți de pe marginea șoselei <br /> <br />alteori te așteptam pur și simplu <br />așteptam în toți acești bărbați înfrânți pe care i-aș fi putut iubi <br /> <br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-7452610843344370508?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-39129168612970175282011-08-14T08:05:00.000-07:002011-08-14T08:10:20.114-07:00poate dacă m-ai aștepta într-o duminică. <br /> <br /> <br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-3912916861297017528?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-23778422447575297812011-07-30T02:44:00.000-07:002011-07-30T02:46:44.535-07:00Noi doi (sau în fine) <br />poezie [ ]<br />Descrierea lumii, IX <br /><br /><br />- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - <br />de Catalin Pavel [Catalin Pavel ]<br /><br />2007-10-08 | | <br /><br /><br /><br /><br />noi doi<br />adică dezastrul precedat de <br />panouri reflectorizante regulamentare<br />d e z a s t r u<br /><br />noi doi<br />adică tu în sala de aşteptare<br />cu durerea de stomac pe care<br />femeile o ascund de atîtea ori,<br />zîmbind frumos atît bărbaţilor cît şi femeilor<br />obţinînd de la secretariat hatişeriful<br />necesar ca să petreci în fiecare zi <br />o oră în oglindă şi una la fereastră<br />şi eu încuiat în budă la aeroport<br />ştergîndu-mi faţa de transpiraţia rece a fricii<br />că n-am să mai apuc să-ţi<br />sărut ochii şi să-mi închipui<br />cum barba mea îţi provoacă<br />o uşoară neplăcere în timp ce <br />te strîng în braţe ca<br />un copil o jucărie în vis<br /><br />noi doi <br />care n-avem nici un viitor dar sîntem îngrijoraţi de<br />rombul soarelui de care depindem<br />în care hidrogenul şi heliul<br />joacă o nesfîrşită partidă<br />de barbut<br /><br />noi doi adică<br />oraşul ideal în incendiul ideal<br />şi în miezul lui<br />fagurele dragostei fizice<br />cu uşa trîntită a fiecărei respiraţii<br />şi farul din Alexandria stins la fiecare strigăt,<br /><br />noi doi adică<br />literele cifrelor numărului tău de telefon<br />scamele hainelor tale<br />unghiile degetelor tale de la picioare<br />pe care în lumina brichetei<br />vad că de fapt le mişti încetişor<br />fără să fi menţionat asta<br />şi reproşurile pe care ţi le fac<br />în încercarea de a mă convinge să nu mă schimb eu<br /><br />noi doi adică<br />ceea ce ştim unul despre altul:<br />faţa ta cînd nu mai asculţi ce zic ci urmăreşti în minte un cîntec stupid sau nu<br />faţa mea cînd nu mai ascult ce zici şi ascult dacă inima bate normal sau nu<br />faţa ta cu ochii închişi, <br />atît de tristă încît nu văd cum aş putea să nu te iubesc,<br />şi faţa mea care trebuie să aibă pe undeva un secret, <br />pe care eu nu-l cunosc, dar care pe tine te-a atras, şi căruia <br />îi eşti recunoscătoare cînd apare din cînd în cînd, <br />astfel convingîndu-te că nu mă iubeşti degeaba<br /><br />noi doi adică<br />scrisorile mele de dragoste<br />scrise peste scrisorile tale de dragoste<br />mie fiindu-mi dor de tine în<br />aceeaşi secundă în care ţi-e ţie dor de mine<br />ceea ce produce un curent de zece microamperi<br />suficient ca să zbîrlească mustăţile bazilonilor<br /><br />noi doi adică<br />acea lume factorială<br />alcătuită din mine şi din tine şi din<br />supărarea noastră de multe ori,<br />cînd sîntem despărţiţi,<br />şi uimitoarea fericire pe care o putem scoate uneori<br />din ceea ce pentru unii este doar<br />o după-amiază împreună<br /><br />noi doi adică<br />lipsa noastră de noi doi<br />în cantităţi suficiente<br />o lipsă care nu se împlineşte nici măcar de sărbători<br />o lipsă care este permanentă<br />de aceea noi doi<br />ne simţim atît de rău<br />din ce în ce mai rău<br />pe măsură ce această lipsă<br />continuă să nu se transforme<br />într-o prezenţă strigătoare la cer, <br />nemaipomenit de fastuoasă, sfidătoare, stufoasă<br />care nu recuperează nimic, nimic<br />şi piramida viitorului nostru<br />va rămîne incompletă fără pietricelele<br />cîte unei marţi, cîte unei joi<br /><br />noi doi adică<br />glumele pe care eu trebuie să le fac<br />ca să nu zic o prostie<br />şi care se dovedesc prostii şi mai mari,<br />şi plînsul tău ca să nu taci<br />care se dovedeşte mai lung decît orice tăcere<br /><br />noi doi, <br />adică nici o întoarcere posibilă,<br />adică mai departe e blocat<br />adică staţionarea interzisă<br />şi singura soluţie e să părem că ne certăm atît de violent<br />încît chiar şi poliţia să se jeneze să ne pună vreo întrebare<br /><br />noi doi, adică<br />o întîmplare petrecută în două jumătăţi<br />cîte o jumătate de întîmplare<br />la fiecare sută de ani şi mie de kilometri<br />pînă cînd cele două jumătăţi<br />se dovedeşte că nici măcar nu se <br />potriveau iubito<br />ca să vezi ce au făcut filmele din noi<br />da, întîmplarea noastră<br />se nepotriveşte<br />şi mecanismul în loc să meargă uns<br />şi să producă tablă zincată<br />merge greşit şi face oameni fericiţi,<br />doar doi oameni,<br />ce-i drept, şi<br />tot la fiecare sută de ani şi<br />mie de kilometri<br /><br />noi doi, <br />sau în fine<br /><br /><br /><br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-2377842244757529781?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-31533220660054193072011-07-29T12:15:00.000-07:002011-07-29T12:19:11.761-07:00<div>uite<br />ți-am lăsat un semn aici<br />între specii<br />am lăsat o urmă pe care numai tu s-o găsești<br />într-o zi<br />când va veni iarna<br />sau va veni timpul<br /><br />distanța face din noi un fel de lupi<br />singurătățile noastre umblă flămânde<br />pe străzile unor orașe dispărute de mult<br />eu ți-am spus cândva<br />frumusețea e să ai o umbră de piatră<br />dar tu<br />tu să te strecori prin toate zidurile<br />prin toate ruinele astea<br />până ajuns în mine ca într-un templu pe jumătate ars<br />să spui simplu<br />uite<br />și eu să-mi amimntesc totul</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-3153322066005419307?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-6554044016623752992011-07-26T12:26:00.000-07:002011-07-26T12:37:37.267-07:00nu-mi pot imagina cum toți ceilalți oameni trăiesc fără muzică. <div><br /></div><div>poemele sunt doar pentru poeți. toți ceilalți sunt muți și orbi și fericiți.</div><div><br /></div><div>nu înțeleg depărtatrea. nu înțeleg multe lucruri. </div><div><br /></div><div>împăcarea aceasta îmi vine din dragoste. într-o bună zi m-am trezit iubind întregul univers. aerul pietrele cerul asfaltul arborii totul orice. nimic nu ieșea afară din lume. nimic nu rămânea pe dinafara sufletului. nici urmă de teamă. nimic de pierdut. m-am trezit iubind ca un tuberculos la ultima suflare. m-am trezit perfectă în umbra lumii. </div><div><br /></div><div>așa am trecut prin ziduri. lacrimile au devenit ploi. am trecut și am iertat deși nu era nevoie de iertare. era nevoie numai de dragoste. de răsuflarea mea de femeie. </div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-655404401662375299?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-33520459906592924412011-07-19T12:53:00.000-07:002011-07-19T13:11:22.679-07:00dela o vreme nu-mi mai imaginez nimic. e ca într-un joc. realități de toate felurile se înșiră ca niște gablonțuri. în mine războaiele s-au terminat de mult. accept. simplu.<br /><br />îmi amintesc că am citit romanul tău cu un nesaț de care nu aș mai fi în stare. ca și cum viața mea ar fi atârnat de fiecare cuvânt. ca și cum continuitatea ar fi fost esența. am așteptat apoi ca un stâlp. era ceva care vibra în așteptarea mea. ca firele de înaltă tensiune. autobuze întregi cu navetiști veneau plecau trenuir de marfa de calatori personale rapide vapoare avioane orice. toate fără tine. lume se micșora pe nesimțite seara devenea rece. seara devenea pustie. pustiul devenea pustiu și eu înțelegeam aceste lucruri prea bine.<br />până la urmă mi-am imaginat tot felul de circumstanțe. cum te-au arestat unii crezând că ești vreun luptător în gherila acelei țări cu nume ciudat, cum tot căutând ai ajuns în tibet(fără mine) și te-ai gândit ataât de intens la mine încât simțeam aerul tare și nespus de clar al locului, cum ai călătorit în compania unor oameni care ți-au furnizat materiale pentru încă vreo zece cărți pe care le vei scrie pe malul oceanului în casa de lemn, cândva.<br /><br /><br />mi-am imaginat că ai trecut gardurile ghimpate că ai jurat că ai făcut dragoste și că ai lăsat urme că ai adus lumea în tine ca să-mi povestești. numai de aceea. să-mi spui cum a fost.<br /><br />dar acum mă joc altceva. mă joc de-a realitatea. o stupizenie. să nu încerci niciodată.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-3352045990659292441?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-79614550117516149082011-06-19T00:04:00.000-07:002011-06-19T00:27:41.791-07:00nu știu cine a tras linie. cum au apărut aceste ziduri. cum eu ca o iederă nebună<br />m-am cățărat în vârful lumii am crescut ca o buruiană din zid ca să te pot iubi<br />mai mult și mai mult și mai mult<br />până când lumea s-a transformat în piatră<br />și am cioplit în ea o inimă tare <br />o inimă pe care să n-o distrugă pustiul din noi<br /><br />nu știu cine ne-a lăsat afară. nu știu de ce nu ne aude nimeni<br /><br />am strigat în limba pescărușilor în limba ierbii în limba șerpilor<br />am fost o lighioană<br />și am mușcat în carnea lumii<br />am adulmecat sângele tău oriunde<br />am adulmecat dragostea în piatră<br />am sfâșiat cu ghearele întunericul<br />de câteva ori am rupt liniștea ca să nasc<br /><br />dar acum nu mai știu<br /><br />cine a tras linie<br />cine ne-a lăsat afară<br />în umbră.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-7961455011751614908?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-28872586864447007262011-05-10T12:42:00.000-07:002011-05-10T12:51:10.713-07:00sunt moartă. toți suntem morți. ne mișcăm aici anacronici patetici . avem tupeul să ne fie teamă să iubim să ne facem griji și planuri. trupurile noastre sunt carnea și totul e o mare veche ruginită mașină de tocat. urmăm. suntem anihilați din primul moment. suntem viermii unei lumi care se autodigeră. sunt moartă în tine în voi toți. sunt moartă. <div><br /></div><div>dacă m-ai întreba de ce totuși ți-aș răspunde târându-mă cu nesfârșită dragoste. de Dumnezeu.</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-2887258686444700726?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-77806026723079827612011-05-08T12:47:00.000-07:002011-05-08T13:19:03.468-07:00nu te întreb nimic. e frig. mi-am aminit unele lucruri pe care aș fi vrut să le uit. lumea asta e făcută din cicatrici. suntem oile însemnate cu sânge. suntem o turmă tristă care paște iarba amară. <div><div><br /></div><div>am ajuns să nu te mai întreb nimic. am ajuns să-mi amintesc totul. <div><br /></div><div>duminicile nu ne mai ajung pentru pace. liniștea sfâșie carnea lumii. ajunsă aici mă tranform în altceva așa cum mi-ai spus am focul în sânge. nu pot să domolesc nimic. nu-ți mai spun despre nopțile în care trupul meu fuge în al tău </div><div>ca să plouă. </div></div></div><div><br /></div><div><br /></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-7780602672307982761?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-51570106190691865532011-04-05T04:51:00.000-07:002011-04-05T11:28:20.604-07:00nu te îngrijora au crescut garduri din oameni. fiecare cu treaba lui de exemplu eu am de păzit acest trup de luni până vineri. duminică asmut aerul în plămânii înfloriți ai vecinului de salon. au adus narcise galbene. le-au pus în vaze de sticlă. azi a fost dezlegare la galben. nimic nu-mi amintește de tine. nopțile au devenit un fel de borne acum nu se mai numără zilele ci nopțile e mai bine așa visez o primăvară de sticlă într-o vază de carne. visez narcise izbucnind din trupul unui Dumnezeu înmărmurit<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-5157010619069186553?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-703922717205157832011-03-30T15:00:00.000-07:002011-03-30T15:17:48.438-07:00mâine nu va întreba nimeni de tine lucrurile se vor întâmpla ca de obicei voi trece pe galben când va veni ora nu voi spune nimic poate voi rămâne cu ochii pironiți în pământ și pământul va înflori ca un trup timpul se va acorda pe neașteptate cu noi pentru prima oară vom fi perfect sincronizați poate vor fi unii care vor cânta în metrou fără să știe nimic despre tine alții vor cumpăra narcise galbene poate că în aer va fi un fel de muțenie trupul tău va arde greu ca un lemn verde cu siguranță vor fi unii care vor aștepta ca de obicei<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-70392271720515783?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-65221633565501590762011-03-22T14:39:00.000-07:002011-03-22T14:47:59.560-07:00cine ești<br />de ce nu-mi amintesc de tine<br />care e treaba cu liniștea. de ce o aud mereu<br />când ești aici<br /><br />cine ești<br />de ce nu mă auzi<br />cum se cheamă casa aceasta<br />din piatră pe care nu mi-am dorit-o<br />unde e casa mea<br />unde e trupul meu limpede rece<br /><br />cum se numesc treptele astea spre zid<br />de ce taci când toată lumea tace<br />de ce e rupt aerul ăsta<br />cum se numesc copiii noștri de piatră<br />cum se numește grădina asta<br />spatele blocului<br />metroul<br />tramvaiul galben<br /><br />unde sunt toate lucrurile<br />și toate ființele<br /><br />care e numele tău<br />cine ești<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-6522163356550159076?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-75159622284994081372011-03-17T12:54:00.000-07:002011-03-17T13:29:11.832-07:00în poze nu ți se vede ochiul. ești împăturit la dungă<br />arăți proaspăt. încerc să-mi aduc aminte unde erai<br />în anul 2 mii<br /><br />nu poți să știi nimic despre mine. nu știi<br />cum am născut în câmp ca o țărancă<br />apoi am alunecat ca un glonte prin mintea bărbaților<br />am avut grijă de somnul unora<br />de moartea altora<br />am numărat la infinit în saloane cumplite<br />verzi<br />am ascuns teama în noptiera de fier<br />am ars toate scrisorile de dragoste<br />apoi le-am rescris de sute de ori<br />am ucis și am fost ucisă<br />nu poți ști mai nimic<br />despre cum am ajuns aici<br />după ce am trăit o iarnă întreagă<br />într-o lebădă cu totul și cu totul din gheață<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-7515962228499408137?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-37022084663314997582011-03-15T08:06:00.000-07:002011-03-15T08:24:00.574-07:00de aici pot să privesc. dacă adorm<br />somnul meu stă de pază<br />dacă mor<br />moartea mea se înmulțește în întuneric<br />dacă tac<br />ca de obicei<br />tăcerea se lasă în oameni<br />și îi orbește<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-3702208466331499758?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-86167985852712992772011-03-14T14:59:00.000-07:002011-03-14T15:19:19.169-07:00habar nu am cum se termină așteptările<br />săli pline de oameni care numără<br />în timp ce se nasc și se căsătoresc și fac copii<br />unii întârziați pierd trenul<br />pierd startul<br />alții obișnuiți să aștepte uită cu totul<br />de călătorie de viață de moarte<br />rămân încremeniți între linii<br />pe băncile roșii din plastic<br /><br />azi am vorbit foarte puțin.<br />te-am așteptat un timp. ai venit<br />singur<br />fără trup<br />fără suflet<br />cu o servietă grea<br />din marmură<br />m-ai pătruns cu un icnet<br />apoi ai lăsat robinetul să curgă<br />mi-am imaginat repede o ploaie<br />până la urmă<br />am înghițit ploaia și am continuat<br />să te aștept<br /><br />plecările și sosirile mă înspăimântă<br />au ceva din respirațiile poticnite ale bolnavilor de tbc<br />au ceva din inspirul și expirul unei lumi<br />care se crapă când tușește<br />scuipând toți oamenii și toți norii<br />de-a valma<br /><br />m-am așezat pe valiza de marmură<br />putând în mine embrionul fierbinte<br />al trecerii tale <br />nu mă aștept la nimic<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-8616798585271299277?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-26128804716624669112011-03-13T14:28:00.000-07:002011-03-13T15:52:41.996-07:00de aici febra ta seamănă cu un cal. nechează strident<br />înfierbântează tăcerea galopează în sus<br />spre tâmpla unui Dumnezeu de ceară<br /><br />cam pe vremea asta mă îngrijorez<br />că iarna rămâne prea mult<br />că sunt șiruri întregi de vertebre înțepenite<br />pe marginea șoselei ce duce la tine<br />și catene infinite îngropate în frig<br />alcătuiesc esența vieții unora sau altora<br />la întâmplare<br />îmi imaginez că am pierdut tot timpul și și toate malurile<br />caii fierbinți aleargă degeaba<br />spre raiul cailor<br />cam pe vremea asta îmi închipui tot ce e mai rău<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-2612880471662466911?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-26012384460110357922011-03-12T10:56:00.000-08:002011-03-12T12:14:40.027-08:00cât de stupid poți să fii când te naști. cum poți s-o iei de la capăt ca un fleț. cum te aștepți ca soarta să-ți dea ceva și soarta nu-ți dă nimic. îți ia mereu. îți ia vederea. îți ia mințile. îți ia pielea trandafirie părul negru sângele. te stoarce ca pe o zdreanță.<br /><br /><br /><br />nu ai timp nici măcar să te prefaci că trăiești. țăcănitul metreonomului nu încetează deloc. eu cred că suntem unu la unu cu orbirea cu mizeria și cu teama. suntem unu la unu cu strigătul. ceasul bate în noi cu barda. ne taie timpanele și limba. de la o vreme vorbim prin semne și prin batiste albe.<br /><br /><br /><br />când crezi că s-a făcut în sfârșit liniște, o durere cumplită te împarte în două. te trezești responsabil întins bine peste cerul unui întuneric din tablă. copiii tăi sunt expuși nopților de oțel. încremenești sub respirația unei lumi mai tăioase ca lama. nu înțelegi absolut nimic. viața ta nu face nici cât o ceapă degerată. dar nu-ți mai pasă. vrei un mâine pentru ceilalți. pentru ai tăi. inima ta face parte din raportul de gardă al secției de terapie intensivă. zilele se măsoară cu goana cu galopul secundelor prin tâmplele tale încinse. vrei din tot sufletul să treacă.vrei să fii orice. să fii foarte bătrân. trecut.<br /><br /><br /><br />e azi. te las să te trezești. să o iei de la capăt. îți amintesc că mai e foarte puțin. ar fi bine să inventezi un cântec pentru noi toți cei care te rănim atunci când suntem. și când nu.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-2601238446011035792?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-14712924552883377722011-03-08T14:17:00.001-08:002011-03-08T14:59:02.251-08:00am încetinit. nimic nu se compară cu după amiaza asta de dragoste.<br />în care am lăsat lumea să caute un loc potrivit unde să doarmă<br />ca un cîine<br />ca o reptilă verde<br />ne-am lăsat morții în sertarele iernii<br />am lăsat umbrele noastre tembele să se cațere pe ziduri<br />și să urle în felul lor dramatic<br />obscen<br /><br />și noi<br /><br />rămași singuri<br />ne-am sorbit unul pe celălalt dintr-o sete simplă<br />năucitoare<br />necăutând nimic altceva<br />nerecunoscând unicul moment de suspin<br />din după amiaza aceasta primitivă.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-1471292455288337772?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-83414906174802909882011-02-24T11:02:00.000-08:002011-02-24T12:08:41.460-08:00azi l-am întrebat pe M dacă știe cum arată un ghiocel. e alb, i-am spus. și pentru o clipă a părut că-și amintește.<br /><br />uneori cred că-l cuprinde o teamă ciudată de neîntâmplare. poate crede că asta a fost tot. viața lui stă suspendată de clipa aceea cu accidentul rutier. stop joc. motoarele lumii sunt stinse.<br /><br />a fost o tâmpenie să-l întreb ce-și dorește. tocmai asta e. nu-și mai poate dori nimic. mâna dreapta atârnă ca o creangă pe lângă trupul său prelung înfrânt.<br /><br />în zori l-am găsit pe șosea mergând pe contrasens în pijama și papuci. fulgii de zăpadă cădeau împotriva lui. poate că a fost singurul moment de normalitate. poate că evadarea aceasta este mai mult bună decât nebună. m-am bucurat. lasă-l. lasă-l. libertatea e mai importantă decât normalitatea.<br /><br />ce vrei ce-ți dorești. pace, mi-a răspuns. am amuțit. m-am simțit ca o idioată. el ajunsese să înțeleagă mai bine decât noi , ceilalți, sănătoșii, normalii.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-8341490617480290988?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-60039725973768726222011-02-18T13:43:00.000-08:002011-02-18T14:01:40.042-08:00nu cred că inventam liniștea. ea se scurgea printre noi sacadată ruptă. M adusese cu el spaima. tremura imprceptibil sub pătura aspră albastră. mâna dreaptă încleștată pe reverul pijamalei în dungi. ochi mari catifelați de căprioară surprinsă de faruri pe șoseaua de mare viteză. momentul acela care nu ar fi trebuit să existe, dar a existat, deși nimeni nu știe nimic despre el.<br /><br />și nu cred că aș fi putut să-i inventez lui M un alt timp. ceva despărțise viața de moarte într-o singură clipă.<br /><br />acum aveam palma lui în a mea. acum liniile vieților noastre devenite tangente compuneau cercuri de pace. și nu conta nimic altceva. trupurile noastre rămase în urmă, cuvintele imposibil de rostit, distanța infinită dintre salon și sala de mese, toate se contopeau în zâmbetul amar a lui M care brusc înțelegea totul mult mai bine decât mine, decât noi toți.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-6003972597376872622?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-34875974945003657892011-01-10T12:54:00.000-08:002011-01-10T13:14:39.609-08:00începeam orice frază cu numele tău. litere mari cuprinse de panică. fraze scurte nerespirate. liniște. pian. liniște.<br /><br />din fiecare om țin minte doar mâinile. mâini aspre puternice uscate atingând aerul cu uimire.<br /><br />am inventat un instrument muzical de neatins. aștept în holul spitalului. câțiva însoțitori plâng. eu nu le țin minte lacrimile. nu țin minte decât muzica și paradoxala armonie a clipei.<br /><br />tu nu știi cum încape numele tău în mine ca un embrion strălucitor.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-3487597494500365789?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-34745547310491601612011-01-06T13:14:00.001-08:002011-01-06T13:27:01.737-08:00nimic al meu. trupul acesta din care muști e otravă. am rămas prea mult în urmă. oamenii au plecat acasă. copiii au luat săniile cu urme cu tot.<br /><br />nimic de uitat. țin minte totul. țin minte cu sângele. durerea curge prin sloiuri în venele mele strâmte.<br /><br />e mai bine așa. dacă scriam acum cel mai frumos poem de dragoste ai fi înnebunit. știu.<br /><br />nimic de uitat în afara numelui meu de femeie rătăcit printre lucruri.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-3474554731049160161?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-28112786005128347662011-01-03T13:29:00.000-08:002011-01-03T13:48:16.825-08:00zac aici în mine ca într-o prăpastie. tu apari întotdeauna extrem de târziu. obosit tuns cu privirea albă spartă de cine știe ce lighioană. între noi câțiva copii bat mingea de pământ. lutul e moale și mingea sare foarte puțin iritându-i. am albit așteptând. habar nu am câte lucruri se petrec între timp. tot mâine mâine mâine ca și cum aș trăi în celulele unui alergător. dar marginea fuge și ea. nu cu aceeași viteză. dar fuge până când se compensează această întârziere a ta. părul tău lung și cărunt împletește alfabetul morților. am vrut să spun dar nu am spus nimic. schimbăm politețuri. ce mai fac. bine. nu pot să dorm cu adevărat. trupul meu doarme de milioane de ori pe secundă. dar eu nu. sunt cuprinsă de cea mai verticală trezie de cea mai albă trezie dintre toate. în casa mea parchetul naște arbori. e un fel de înălțare spre tine. un fel de a rămâne copac în somnul celorlalți și de a fi carne vie în schimbul de noapte.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-2811278600512834766?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-21791809774669983972010-12-01T13:15:00.000-08:002010-12-01T13:40:42.659-08:00pentru fiecare km plătim cu sângele. într-o bună zi vom trece aproape invizibili pe lângă poarta spitalului și nimeni nu va suna la salvare. noi ne vom întrece cu umbra. vom avea grijă să nu respirăm să nu tresărim nu cumva să trezim morții din ceilalți.<br /><br />azi am întâlnit numai poeți. recitau versuri interminabile sub o ploaie nefirească de vară. e iarnă. lumea a început să creadă în poeme. asta mă îngrijorează. unii nici măcar nu mai ascultă horoscopul. ne întreabă pe noi. și se știe că răspunsul e întotdeauna în ultimul vers. nesiguranța pluteșteîn aer. lumea așteaptă momentul nostru de inspirație. se aude că sunt mulți dintre noi care mor cu mult înainte de a rosti ultimul vers. dincolo se continuă totul la fel. doar că acolo nimeni nu a inventat teama.<br /><br />las un loc gol. întodeauna măsor mai mult. pentru singurătate.<br /><br />în ultimul timp am neglijat urmele de oboseală din mine.drumul acela nu ducea nicăieri. totuși mă gândesc că voi muri în mers. în mersul meu spre nicăieri se ascunde o moarte glorioasă kinetică. de aceea rezist recit și merg mai departe.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-2179180977466998397?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-65736428216392932872010-11-23T10:41:00.000-08:002010-11-23T11:01:14.628-08:00azi a fost altfel. unii plângeau din senin. m-am mirat puțin. pe mine m-au tuns scurt scurt de tot. am observat că am multe fire cărunte. tu nu mi-ai spus niciodată că îmbătrânesc. ceea ce nu spui tu nu există.<br /><br />m-au mutat. acum am vedere la iarnă. e și o femeie foarte bătrână care scrie sute de poeme pe hârtia igienică roz. are pungi mari pline cu poezii toate cu rimă și ritm. seara citește cu voce tare. n-o mai oprește nimeni. e iarnă. pletele ei argintii se lovesc de podea după fiecare vers.<br /><br />noaptea port o botniță de oțel. e frig. întunericul trece printre gratii. îl mușc încet. întunericul sângerează neașteptat de puternic. înghit. înghit. nu știu până când.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-6573642821639293287?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-87874136888642398192010-11-06T02:40:00.000-07:002010-11-06T03:57:50.655-07:00despre singurătate nu se vorbește. e de neînțeles cerul acesta de ciment. tu-mi visezi libertatea visezi nisipuri care nu se transformă în secunde în minute în ore. eu visez deșerturi. aștept.<br /><br />nu-ți vorbesc despre unele lucruri. orice rostesc dispare. nu-ți vorbesc despre dragoste. nu-ți spun despre ploi. țin secrete aceste frunze și toamna din ele. ascund carnea ascund trupul meu în al tău .<br /><br />m-am gândit să-ți dansez să-ți cânt să recompun totul din gesturi. muzica ar fi cea care ar pătrunde prin ziduri ar ajunge ar înlocui pustiul cu sunete. cred că ar fi o soluție să-ți amintesc mușcătura mea. ar fi bine să te trezesc și să te iubesc cu toate aripile întinse așa cum nu m-a văzut nimeni niciodată.<br /><br />dar nu pot să vorbesc despre singurătate. pot să-ți spun doar că nu innebunesc. se vede printre cărămizi.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-8787413688864239819?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-75475952045723227582010-11-01T11:48:00.000-07:002010-11-01T13:15:18.819-07:00felul acesta de a merge mai departe chiar dacă nu mai ai picioare<br />felul în care zidești lucrurile în oameni<br />ritmul în care învii fără să mori vreodată fără să înțelegi sfârșitul<br />cuvântul tău împotriva orice ar putea să șoptească<br />nelimitele<br />lupta cu rădăcinile cu trecutul cu umbra<br />tăcerea din momentul adevărului<br />și mai ales adevărul față în față cu toamna<br /><br />toate acestea<br /><br />de neînțeles pentru cei obișnuiți cu așteptarea<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-7547595204572322758?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-91745900627370044462010-10-27T12:15:00.000-07:002010-10-27T12:30:47.905-07:00azi au vorbit mult. în salon umbrele se urcau pe pereți. aveam grijă să nu adorm. avem atât de puțin timp de văzut de auzit. deodată soarele răzbind printre gratii devenise important. nu voiam să pierd nicio clipă. ei vorbeau întruna despre orice. toamna trecea prin ziduri. nu aveam de gând să pierd nimic.<br /><br />apoi sora șefă a adus o veste. toți au tăcut. nu-mi păsa. murise cineva și nu-mi păsa. mă gândeam că sunt multe frunze care cad multe frunze care foșnesc. portarul înjura toamna mătura și forma grămezi. acum toată curtea e plină de morminte mici și portocalii.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-9174590062737004446?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-61011319212419130462010-10-25T12:40:00.000-07:002010-10-25T12:47:41.488-07:00tot ce spun despre mine e fals. nu e nimic de spus. îngerul a înlemnit tăcut lângă perete. eu nu exist și nu e nimic de spus despre asta.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-6101131921241913046?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-3279340691439504532010-10-16T12:11:00.001-07:002010-10-16T12:24:30.163-07:00habar nu am ce caut aici pe trecerea de pietoni. multe mașini care claxonează.<br />plouă. mă aștept să crească iarba din asfalt. mă gândesc că șoseaua ne datorează puțină iarbă în locul atâtor vieți. am putea respira la semafor. câteva secunde doar cât ar ține galbenul. pe locuri. fiți gata. start.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-327934069143950453?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-88002771461561637562010-10-16T05:02:00.000-07:002010-10-16T12:05:46.763-07:00am încercat să tac. în urma mea oamenii ardeau ca niște făclii. număram în gând. la infinit nu mai era nimeni<br /><br />azi m-am gândit că tanti veta și-a uitat făclia în pământ. fața ei de bocitoare aparea disparea ca în teatru cu umbre pe zid.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-8800277146156163756?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-733170367023771932010-09-30T13:43:00.000-07:002010-09-30T14:18:26.525-07:00nu cuvintele sunt cheia. nici toate aceste lucruri care se pot spune.<br /><br />am adulmecat cadavrul dimineții. rece. extrem de rece<br />și umed.<br /><br />există un punct din care nu te mai poți întoarce. există o întoarcere fără punct<br /><br />am ajutat la căratul florilor pe mormânt. o muncă obositoare de ajutor de gropar. florile miroseau altfel ca și cum ar fi știut<br /><br />mi s-a părut că las mereu ceva în urmă. ziua în amiaza mare, mergând pe stradă mă întorceam brusc, aveam impresia că am uitat ceva, am scăpat ceva important. copacii de pe margine se foiau în spatele meu, își făceau semne, înfloreau imediat ce treceam.<br /><br />despre dragoste nu mai aveam nimic de spus. se făcea toamnă și știam. cântai foarte încet. octobre. și alte cântece vechi.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-73317036702377193?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-84538144010523949262010-09-09T13:08:00.000-07:002010-09-09T13:36:07.532-07:00azi pe dealuri caii ieșeau încet din umbrele călăreților.<br /><br />am îngenuncheat cândva în tine ca într-un templu de ceață<br /><br />nu peste mult timp ne vor înghiți șosele și trenuri vom alerga pe linii de fier și de foc<br />nu peste mult vor asfalta drumul spre înlăuntrul nostru<br />vor cimenta încrederea unul în celălalt<br />vor întări legăminte și corzi de oțel vor cânta în locul nostru<br />nu peste mult din muțenia ta va crește un copac nespus de înalt<br />un arbore al tăcerii<br />și asta va fi tot ce ve ne va rămâne<br /><br />mâinile tale au început să înflorească încet<br />înțeleg că te opui<br />înțeleg asta din felul în care ochiul tău înfruntă răsăritul<br />din felul în care atunci când râd, insesizabil,<br />tresari<br />din felul în care alături umbrei mele umbra ta<br />din care ieși noaptea ca un cal negru<br />și alergi liber pe câmpia de piatră din sufletul oamenilor<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-8453814401052394926?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-65779554879170205502010-08-30T13:45:00.000-07:002010-08-30T14:23:42.072-07:00au inventat un tramvai special pentru noi. cică am putea să călătorim în timp. și invers, timpul ar putea să călătorească prin noi. de asemenea, am putea să avem câte un clopot în saloane. fiecare ar da un semnal când ar ajunge. astfel am afla când a sosit timpul.<br /><br />ieri o vizitatoare purta în burtă un stol. așa se menține în stare. sunt chiar vorbele ei. așa avea să-și viziteze iubitul un timp în care el putea liniștit să devină transparent. nu făcuse nimeni niciodată vreo aluzie, dar toți începusem să-l cercetăm cu un interes pur meteorologic înainte de ploaie.<br /><br />la mijloc sunt puși pacienții taciturni. lumina lor arde încet ca un miez. apoi vin straturi întregi de gălăgioși toți călătorii cu bilete mototolite în nevrozele lor anxioase toate vorbele pe care le notează doctorii pe foi cu antetul spitalului toate ciorile și câinii spitalului toată hărmălaia din timpul zilei de lucru. la sfârșit pe margine sunt puse insomniile noastre fluturând necontenit ca niște steaguri.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-6577955487917020550?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-12497922973229232542010-07-26T10:50:00.000-07:002010-07-26T12:24:29.564-07:00până mai ieri am crezut în depăratre. credeam că, dacă voi merge neîntrerupt voi ajunge departe. departe de tine de numele meu în locuri noi exotice luxuriante ciudate. îmi imaginam tot felul de cântece. pe drum trebuia să învăț să cânt la perfecție la acordeon la chitară la ocarină. aveam în plan să mă îndepărtez atât de mult încât să pot să mă mir fără încetare de oameni de lucruri să nu înțeleg nicio limbă vorbită să fie atât de diferit încât, tot ce știam<br /><br />adică<br /><br />toamna ce vine în fiecare zi partea stângă a patului nostru de fier<br />ochiul tău verde<br />genunchiul tău însângerat lipit de mine când dorm<br />cafetiera portocalie<br />felul tău de a spune ”mai stai” fără să rostești un cuvânt<br />felul meu de a rămâne în urmă câte o clipă în fiecare zi în speranța că astfel o să mă ajungi cândva<br />felul tău de a respira ca dintr-un flux în reflux potrivind inima noastră cu valurile mării negre<br />încetineala din fiecare dimineață<br />felul în care mereu avem timp pe când lumea se grăbește cumplit<br />toate acestea credeam că au rămas undeva departe în urmă<br />pentru că eu am mers întruna.<br /><br />inutil.<br /><br />între timp părul tău alb a juns până la pământ<br />o pasăre călătoare ți-a ciugulit ficatul<br />ai salvat lumea de mii de ori de atunci<br />ai adus focul și apa<br />ai adus toamna<br />ai reaprins viața ca pe o candelă<br />până când am ajuns.<br /><br />sunt aici. în moarte nu există depărtare.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-1249792297322923254?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-4531421272316741112010-07-19T14:28:00.000-07:002010-07-19T14:57:16.333-07:00soarele încinge îngerii de granit. printre pietre viermuiește viața. simt că trebuie să ating totul. dintrodată tăcerea mi se pare finită ca o propoziție. în tăcerea aceasta aerul respiră viața în felul acela primordial târâtor. aș fi avut mii de ocazii să strig. timpul e doar noțiune inventată cu atât de puțină imaginație de cei care vor să amâne moartea sau viața. nu, nu putem să vorbim mâine pentru că mâine nu există. ceea ce este s-a petrecut dejaîn această liniște descreirată de sute de gâze care polenizează mii de flori. mâine nimic nu va mai fi aici. mâine fuge și se deșiră destramă cuvintele putrezește carnea. mâine este un ieri care nu există și nici nu va exista.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-453142127231674111?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-89970008183495596072010-07-07T12:44:00.000-07:002010-07-07T13:06:18.003-07:00aș fi avut o mie de motive să strig. trecătorii deveniți isterici rupeau rândurile. vedeam totul de la fereastră. începeam să văd ochi mâini. căldura trupurilor ajungea până la mine. respirația trecătorilor declașase alarma de incendiu. ardea aerul dintre lumi.aș fi avut o șansă o clipă în care strigătul ar fi răzbătut până în stradă. ar fi căzut pe asfalt s-ar fi răspândit pe șosea ar fi provocat accidente în lanț s-ar fi născut copii în ambulanțe blocate în trafic ar fi făcut atac de cord șoferii de autobus ar fi înjurat bancherii și cei de la centrul comercial s-ar fi apucat de fumat taximetriștii și mamele întârziate la muncă.<br /><br />dar am tăcut am tăcut pur și simplu.<br /><br />și acum tac.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-8997000818349559607?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-18231511965517685432010-06-27T00:56:00.000-07:002010-06-27T02:20:11.453-07:00și pentru toate astea am primit un fel de premiu de consolare<br />am primit o călătorie spre interiorul tău.<br />drumul trece prin toate momentele de exaltare<br />ca un mountaigne rousse alcătuit numai și numai din lumină.<br />uneori totul se oprește ca să pot suspina.<br />e clipa în care liniștea restabilește rezerva de pace din mine.<br /><br />nu înțeleg totuși unde au dispărut lucrurile obișnuite<br />cum ar fi sărutul de dimineața<br />ceaiul verde<br />cafeaua<br />atingerea din întâmplare<br />tălpile tale reci<br />floarea soarelui pe care tot ai uitat să mi-o aduci de ziua mea<br />toate gesturile noastre despre care acum nici nu am putea să vorbim<br />omul meu pe viață și pe moarte.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-1823151196551768543?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-38346004541149355292010-06-24T14:07:00.000-07:002010-06-24T14:15:26.149-07:00aș încerca să fiu fericită. am un curaj nebun. ca și când te-ai arunca din nori într-o găleată. lumea s-ar da la o parte. instinctiv. nimeni nu vrea să fie stropit.<br /><br />aș avea chef să fluier să ademenesc câinii cu bucăți mari de petale.<br />aș îndrăzni să spun fluturi la orice oră din zi sau din noapte.<br />nimic nu m-ar împiedica să arunc cu zaruri în fântână. aș da mereu șase șase. aș câștiga necontenit.<br />nimeni nici măcar fântâna aia nu ar mai sta în cumpănă. lucrurile ar fi hotărâte din primul moment.<br />aș avea timp să-mi potrivesc pasul cu pasul furtunii.<br />aș face copii din flori<br />aș face coroane din umbre<br /><br />aș scrie pe asfalt puncte linii puncte<br />doar ca să nu uit.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-3834600454114935529?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-49644477352117081692010-06-06T12:11:00.000-07:002010-06-06T14:47:09.582-07:00nici moartea nu-i mare lucru. e tot un fel de examen. în general oamenii îl trec cu bine. nu prea există școli pentru așa ceva deși ai timp toată viața să înveți să mori.<br /><br />am îmblânzit ziua asta și acum mă folosesc de ea ca de un câine tolănit la soare. se vede până departe în satul vecin. mă gândesc să mă întorc la țară. mă gândesc să mă întorc în pământ.<br /><br />nu prea are rost să salvez lumea. nu are rost să vorbesc. nici să tac. există un mesaj mult mai clar în frunză. din păcate așteptarea e obligatorie. așteptarea e oricum relativă. între timp poți fi orice vrei.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-4964447735211708169?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-80932772505462760492010-05-30T12:09:00.000-07:002010-05-30T12:41:36.121-07:00cel mai mult îmi place să vorbim despre îngeri. plânsul meu de acum e inutil. e doar un rest de întuneric din vremea când eram oarbă. de la un timp cred în iarbă. cred în floarea asta crescută în zid.<br /><br />nu știu cum fac de alunec în cer. nu știu cum fac dar simt că mai este atât de puțin încât nu mai trebuie să ne îngrijorăm. o luăm oricum de la capăt<br /><br />deși<br />timpul nu trece. timpul este.<br /><br />40 de ani. atac cerebral. uneori plătim văzul cu viața.<br /><br />sirene zbiară în mine. îmi fac mii de cruci. aștept un înger care să-și caute omul. aștept cu nările în vânt ca un animal singuratic.<br /><br />despre pacea aceasta nu mi-a vorbit nimeni. tu ocupat cu urcatul. eu prinsă în cuiele nopții. niciodată destul de aproape.<br /><br />nu-mi fac iluzii. vara ne pârjolește măduva. mă gândesc la tine ca la o fântână. setea mea te trezește brusc din uitare.<br /><br />să nu mă mai lași aici. nimeni nu ne vede așa cum suntem cu îngerii în cârcă. am putea să murim deodată ca niște ca niște lumânări ce se sting din același expir.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-8093277250546276049?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-50677532933346773322010-05-29T22:54:00.000-07:002010-05-29T23:10:31.488-07:00cunosc tot mai mulți oameni care ar trebui să fie fericiți. îi îndemn să strălucească puțin. le dau întunericul la o parte ca pe-o cortină. unii rămân cu ochii închiși mult timp după aceea. le iau mâinile. fac din ele umbre pe zid. le iau picioarele și alerg zdrobesc timpul sub tălpi și râd. le iau trupul și dansez cu el până la moarte.<br /><br />cunosc mulți oameni care locuiesc în propria lor carne înnodată peste ochi peste gură și peste suflete. îi îndemn la violet la portocaliu la albastru la verde. le inventez frunze. le dau din clorofila mea. le desfac soarta cu greu ca pe-o conservă veche înțepenită care te taie când o desfaci.<br /><br />cunosc mulți oameni în care mă tai când îi ating. au cioburi peste tot. au prăpăstii în care nu știu cum să cadă. îi îndemn la câteva clipe de plutire. până jos e zborul e viața. căderea aceasta e viața lor. și a mea.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-5067753293334677332?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-62506546610245831702010-05-25T12:30:00.000-07:002010-05-25T12:55:05.189-07:00uneori ninge. nu pot să spun de unde. am ajuns pe jos până aici. habar nu am care e numele acestui oraș de cretă. cred că aici moartea e albă. am scris pe jos cu negru i. de la nimic.<br /><br />am scris o mie de poeme. în toate moartea avea un nume avea locul ei. am scris o mie de poeme toate de dragoste și de moarte.<br /><br />mi-e dor să tac să nu se întâmple nimic.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-6250654661024583170?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-27458176643408215592010-05-17T12:06:00.002-07:002010-05-17T13:11:40.328-07:00la început am plâns. nu știam cum se numea această singurătate nouă pe care mi-ai dat să o duc undeva oriunde acasă. dar eu nu am casă nu am nimic. sunt la limită sunt la orizont ca o linie moartă între ceruri și între pământuri.<br /><br />nu știu ce să fac cu ochiul tău verde<br /><br />am început să compun un aer cât de cât respirabil din tăceri<br /><br />mulți oameni singuri m-au rugat să adorm lângă ei. le-am visat dealuri și ploi. le-am visat câinele galben. le-am visat orice ar fi vrut ei.<br /><br />pe tine te-am visat stejar. am încremenit apoi în orbirea ta definitivă.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-2745817664340821559?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-33324947132728597042010-04-30T14:47:00.000-07:002010-04-30T15:00:59.484-07:00sunt aici. cu toate lucrurile înflorind în mine. sunt aici online. am noroc. în jurul meu aerul vindecă secundele soarele doboară nopțile cu un țipăt pescărușii ciugulesc carnea ruptă a deznădejdii. am noroc. am ajuns aici în secolul tău. nu e nevoie decât să apăs pe un buton și totul devine virtual. realitatea e asta în care devenim ce vrem noi. miroase a liliac de undeva.<br /><br />până la urmă am înțeles. ne mișcăm mult mai bine decând nu mai avem nevoie de trupuri. nu ne doare nimic. am devenit încăpători și excesiv de respirabili. ne suntem vitali înlocuim aerul înlocuim tăcerea cu aceste cântece vechi irlanedeze despre tristețe și onoare.<br /><br />să nu-ți fie teamă sunt aici. uneori nu poți să mă vezi. devin atât de singură încât nu mă vede nimeni. dar tu nu vei fi singur niciodată. sunt online.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-3332494713272859704?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-77639699739420071922010-04-19T13:21:00.000-07:002010-04-19T13:34:21.702-07:00am auzit că vine sfârșitul lumii. nu știu ce să cred. habar nu am ce-i aia lume. habar nu am ce-i ăla sfârșit.<br /><br />soarele se întinde deja pe ziduri ca o marmeladă. sfârșitul lumii e micul dejun al soartei. durează cât o înghițitură.<br /><br />despre moarte nu se mai spune nimic. ar fi greșit să credem că moartea are vreun rol în sfârșit.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-7763969973942007192?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-24585138757804728302010-04-17T10:01:00.000-07:002010-04-17T10:10:42.241-07:00când îți scriu tu crezi că sunt tristă. dar nu toate poemele sunt de tristețe. unele sunt de dragoste altele despre viață. multe sunt despre moarte. altele sunt transparente. despre mine nu știu ce să-ți spun.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-2458513875780472830?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-27604097001738728692010-04-12T14:50:00.000-07:002010-04-12T15:08:46.661-07:00habar n-am pe ce lume trăiesc. uneori mi se pare că trăiesc într-o lume a picioarelor. tropotesc de mama focului să mă simt cu picioarele pe pământ. dar tot nu sunt sigură. e o lume în care aripile sunt în plus. zborul se interzice prin lege. căderile sunt la ordinea zilei. și totul din nepăsare.<br /><br />cine sunt eu să-mi pese? cum de-mi permit?! habar n-am. ți-am spus că nu știu pe ce lume trăiesc. anyway, e o lume în care poeții mor. aripile sunt grele și interzise. toată lumea se trezește târziu. orbirea e necesară. asfalt peste tot. nu călcați pe iarbă. care iarbă?! oricare ar fi. nu o mai călcați!<br /><br />mâine picioarele mele vor sări peste clipe ca într-o cursă cu obstacole. voi alerga necontenit spre tăcere. coridoare lungi cu mame și fii întinși pe targa unei ambulanțe portocalii. voi asculta ritmul unor inimi care bat în neștire. voi aștepta până-mi va veni rândul. infirmierele vor dezinfecta cât de cât ziua va mirosi a clor.<br /><br />așa că lumea va rămâne o noțiune incertă. habar n-am cum să mă comport cu ea. poeții se sting printre absențele noastre. noi nu zicem mare lucru. crucile noastre abia dacă pot străbate aerul plin de narcise. murmurăm apusul. zilele par niște cărămizi în care cresc fluturi. poeții răsună din zidurile acestei lumi despre care nu pot să zic. nimic.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-2760409700173872869?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-71064436236787714642010-04-11T08:22:00.000-07:002010-04-11T08:33:31.179-07:00azi noapte am orbit toți ca niște soldați. inima noastră a stat. am albit și am întunecat. azi noapte nu au funcționat unitatea de resuscitare. nimeni nu respira în nimeni.<br /><br />trupurile noastre au încetat în Duminca Tomii.<br /><br />nu știm ce a fost după aceea. nu se aude prin ziduri. toată noaptea genunchii noștri au ars ca niște făclii.<br /><br />spre dimineață cineva a aprins o lumânare frântă. Duminica asta a înflorit în cimitire. nu știm ce a fost după aceea. nu se aude prin iarbă. nici prin narcise.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-7106443623678771464?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-67794508910913947402010-03-24T13:23:00.000-07:002010-03-24T13:51:25.966-07:00prima dată am vrut să urlu. am vrut să-ți arunc sufletul meu în față ca pe un scuipat. am vrut să mă rostogolesc la picioarele tale ca o mărgea pe care ai scăpat-o pe jos. am vrut să destram umbra și să mă leg cu ea peste gură. am vrut să te las în urmă să nu mai fiu pur și simplu să nu mai fiu. am vrut să răstorn clepsidra să gâtuiesc timpul să spun gata lucrurile astea au un puls despre care tu habar n-ai. gata sângele meu fierbe și arde sângele meu se lipește de cer și plânge împotriva tăcerii din care tu ai făcut altar.<br /><br />dar nu am făcut decât să zâmbesc. m-am gândit să ne lăsăm în trupurile noastre care se cunosc mult mai bine să desfășurăm gesturile noastre ritualice de împreunare să ne înghițim liniștea încet în mine sămânța ta rodește cumva te voi duce mai departe în zi în noapte în luni în miercuri în toamnă. la început am crezut că strigătul ar putea să ascută lumea. apoi mi-am dat seama că tu, bărbatul meu ești lama care taie din mine exact pe unde se cere tăiat. tu mă scoți dinntre forme și mă păstrezi ca pe un talisman roditor. tu ești singurul care vede viața mea din moartea mea. ești singurul care nu se teme și nu urlă între distanțe.<br /><br />la început am vrut să țip. apoi am înțeles că nu sunt decât un pescăruș obosit. și tu ești singura mea insulă.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-6779450891091394740?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-30024911422067488092010-03-23T06:44:00.000-07:002010-03-23T07:04:23.935-07:00când citești un poem și știi că ai fost acolo. când trece un om prin fața ta și din oboseala lui faci o un cerc și te joci.<br /><br />au dispărut toate bicicletele din lume. au dispărut toate umbrelele. stau în picioare și din mine crește un zid. am auzit când m-ai clădit. eram acolo și încercam să nu mai plâng să nu te mai supăr cu atâtea incertitudini și cu atâtea cuvinte.<br /><br />când omul rămâne în tine și tu te întrebi până când. pentru că ești muiere și nu știi că timpul nu contează. viața nu e decât o înșiruire de clipe. tu ca o idioată crezi că e o înșiruire de lacrimi. mereu scotocești prin durere ca printr-un cufăr vechi. scoți rochia de mireasă. o porți zi și noapte până orbești. te joci de-a mama și de-a tata.<br /><br />drumul e lung. drumul ia tot.<br /><br />tăcerea nu-i pentru oamenii singuri. ei au cântece neasemuit de frumoase care le redau libertatea de a iubi. ei nu adorm de teamă să nu se sfârșească muzica. ei păzesc armoniile lumii.<br /><br />când omul trece prin tine și din carnea ta cresc flori și tu nu te întristezi și nu te alungi din lucruri ci te lași în somnul lui. oricât ar fi el de fragil.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-3002491142206748809?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-44018520450698111992010-03-19T23:25:00.000-07:002010-03-19T23:41:26.789-07:00miroase a primăvară. miroase a tine. a trupul tău răspândindu-se-n mine. sunt milioane de flori din care ne compunem cuvintele sunt milioane de arome vegetale în îmbrățișarea noastră.<br /><br />uneori mă gândesc că inutil să-ți mai spun. din mine nu poți să mai pleci. oriunde ai fi locul tău e aici la capătul pământului în sângele meu.<br /><br />e o primăvară totală. te simt explodând ca o inflorescență în celulele mele obișnuite cu moartea. lumina se răpândește în artele mele întunecate. ești sărbătoarea sevelor cântecul unei lumi care se trezește dintr-un somn prea adânc.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-4401852045069811199?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-68738214132587257952010-03-16T21:49:00.000-07:002010-03-16T22:11:51.364-07:00azi dimineață cineva a ucis un poem. a strigat la el. a strigat în mine. e ora 7. toată ziua va fi gheață la mal. nimeni nu va putea veni . nimeni nu va pleca.<br /><br />ar trebui să renunț la persoana a doua. ar trebui să mă adresez cel mult cu dragă jurnalule ca o adolescentă cretină. să termin cu ideea că tu ai exista. să încetez.<br /><br />dragă jurnalule iubitul meu e înalt. iubitul meu e ca un stejar. iubitul meu arde ca o făclie în noapte ca să-mi lumineze calea.<br /><br />apoi ar trebui să inventez bucurii. să inventez soarele să inventez luna să inventez vederea. am uita să-ți spun că am orbit de mult. am orbit când tu ai plecat. acum stau așa ca o spălătoreasă cu mânecile suflecate și visez cu ochii deschiși. unii strigă la mine să mă grăbesc că am treabă. nu știu să mă grăbesc. vreau să-mi închipui că am tot timpul din lume. amân toată treaba asta cu viața și mai rămân pentru o vreme aici. iubitul meu e amărui. iubitul meu dragă jurnalule e liber ca o pasăre curcubeu. nu am prea mult timp dar pot să-ți spun că iubitul meu are carnea tare. de lup.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-6873821413258725795?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-6900007024280714072010-03-13T12:40:00.000-08:002010-03-13T12:55:17.893-08:00am scris tot mai puțin. până la urmă am scris numai o literă. poemele se rosteau singure din carnea mea. apoi am început să-mi pun întrebări și lumea a devenit un cal alb un cal negru. am trecut în galop prin atâtea și atâtea. dar asta chiar nu am cum să-ți povestesc. e ca în visele alea care ți se par lungi dar de fapt nu se întâmplă mare lucru. eu ți-aș spune doar că te-am iubit și tot te-am iubit și asta a fost tot. diferența e că nu mă mai pot trezi din asta am auzit că se moare. încă simt căldura trupului tău aspru străbătându-mă. încă simt că aș putea să nasc aș putea să strig teribil să te strig de unde ești acum să te rețin în mine până tot sângele tău s-ar obișnui cu al meu. îmi imaginez că suntem două fire de mărțișor alb roșu prinse cu un ac de siguranță de un trifoi cu patru foi. uneori avem noroc. alteori strălucim.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-690000702428071407?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-28829003728407054572010-03-07T12:26:00.000-08:002010-03-07T12:39:55.090-08:00dacă aș scrie acum un text ar fi un poem de dragoste ar fi un text lung despre plante despre pietre despre copaci. aș spune cum alunecă zilele prin mine cum le compun oasele din oasele mele cum fac tot felu de calcule supercomplicate din care îmi iese un fel de egalitate. până la urmă adun. scad. înmulțesc. împart. fără vreo logică împart totul cuprinsă de panică. împart ca să nu fiu singură.<br /><br />ți-am spus că trăiesc într-un melc. ți-am spus. trăiesc într-o infinitate. aș putea să scriu un text despre asta. un poem de dragoste cu o algebră a lui. un poem complicat despre cel mai simplu lucru din lume.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-2882900372840705457?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-77820523994043283502010-02-22T06:30:00.000-08:002010-02-22T06:48:47.573-08:00nu mă uit peste umăr acolo ești tu cu toată viața mea cu respirația cu mirarea cu începuturile cu nesfârșirile. am încercat să vorbesc în limba noastră dar n-o știe nimeni. habar nu am unde ești cum îți sunt zilele cum îți sunt nopțile habar nu am cine mai sunt. dar nu privesc în urmă merg înainte. merg pe sârmă. sub mine prăpastia se cheamă timp. ea îmi înghite teama și gândurile îmi fură visele.<br /><br />uneori scriu poeme cu multe metafore. vine tosa și-mi spune că sunt învechită. îl cred pentru că metafiorele astea sunt doar un scut. unii poeți simt mirosul din spatele metaforelor așa cum eu simt artrozele babelor care au ruj pe dinți.<br /><br />ceva nu îmi iese. poate ar trebui să mă întorc să te iau de guler să te înjur să-ți spun dobitocule nu vezi că eu sunt ființa ta că avem o singură viață că vorbim o limbă numai a noastră nu ne înțelege nici dracu și umblăm ca orbii și ne-o tragem cu străini și cu muți și cu orbi. poate ar trebui să mă întorc și să te pălmuiesc în tăcere. sau poate să-ți întind o frunză luată din pădurea noastră de foc. naiba știe ce ar fi atunci. eu nu mai știu. merg înainte printre tot felu de zgomote și de norme. nu călcați pe iarbă. nu călcați pe nimic.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-7782052399404328350?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-34587253755770886182010-02-21T22:45:00.000-08:002010-02-21T22:59:17.272-08:00e luni.lumea aleargă și sare garduri.ștacheta e înaltă din fier. picioarele mele sunt din lemn. picioarele mele sunt din nisip. ascult apa din oameni. ascult susurul vieții. știi cum e când e luni și pacienții așteaptă încolonați la ușă. cum stau ca niște lumânări gânditoare. durerile sunt ca niște câini. latră și mușcă și ling. știi cum e când e luni și lumea se întoarce în marea ei oboseală.<br /><br />mi-aș lua o vacanță în cer. din pădurea noastră au început să dispară copacii.<br /><br />știi cum e când e luni și lumea aleargă fără să vadă pe unde calcă. când simți că poți lipsi de oriunde. nu te caută nimeni. ești un copac într-o pădure dispărută. și ai o inimă de copac.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-3458725375577088618?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-69370997834740894112010-02-13T12:08:00.000-08:002010-02-13T12:23:22.428-08:00orice aș spune ar fi ca și cum aș striga într-un fluture. vorbele ar deveni ușoare prăfoase nimic nu s-ar lega. ar fi iarnă ca într-o biserică de lemn în care sfinții sunt roși de carii. când e liniște ascult cum sunt ronțăiți sfinții și mă bucur. e și asta o formă de viață. toate formele de viață mă bucură. avem timp să ne numărăm teama ca la box. uneori sunt ko. nu mă mai ridic. uneori cineva numără inutil. timpul meu e din piatră. timpul meu a trecut în altceva.<br /><br />oricum nu se mai citesc poeme. lumea are treabă cu sângele cu furtunile cu schimbarea de climă. catastrofele sunt incitante și lumea se masturbează privind la propriul ei sfârșit.<br /><br />am ales să iubesc din neștiință. nu știu să fac altceva. nu înțeleg altceva. am ales să iubesc orice ar fi.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-6937099783474089411?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-21830851996894930282010-02-06T01:26:00.000-08:002010-02-06T02:13:17.825-08:00am vrut să citesc cartea de telefon. să-mi imaginez oamenii care ar răspunde dacă aș suna. dar nu mai există carte de telefon. nu mai există multe chestii despre care credeam că nu vor dispărea niciodată.<br /><br />dragostea mea e un cal albastru ce paște muzică. cine ar fi crezut c-o să ne iubim în iarba asta de fier. din când în când ne topim unul în celălalt ca să fim siguri că nimic nu ne mai ppoate despărți. am ajuns să te iau peste tot. te iubesc ca un animal flămând de lumină. uneori aș vrea te rup din mine doar ca să te doresc și mai mult.<br /><br />ar mai fi tramvaiul galben care nu s-a schimbat. am compostat biletul mic de hârtie. toate locurile sunt la geam. desenez încet o inimă străpunsă de o săgeată. apoi scriu în fiecare zi e toamnă. apoi îmi strâng coapsele ca atunci.<br /><br />am ajuns. aici e liniște. au dispărut ploile. nu știu cum.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-2183085199689493028?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-69910338094681426922010-01-26T07:54:00.000-08:002010-01-26T08:13:02.339-08:00ori de câte ori am adormit sângele meu a rămas treaz s-a repezit la mine și a mușcat. sângele meu e un animal care se împerechează cu umbra mea. pe ea o iubește. pe ea o crede. eu exist numai pentru asta.<br /><br />am ajuns să cerșesc verdele. uneori mi se pare de-a dreptul patetic. trăiesc într-o lume de oțel și ciment. noaptea aduc stele în poală mă rog ca ele să existe până când mă trezesc. să nu le ucidă zorile să nu le simtă sângele meu lătrător.<br /><br />ziua începe cu o rugăciune. am timp să înțeleg mersul respirația albul albastrul altceva altceva am timp să înțeleg iarba și să-i dau pace.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-6991033809468142692?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-9236501224211927412010-01-24T05:27:00.000-08:002010-01-24T05:48:45.600-08:00acasă. nicăieri nu am umbră. m-am trezit cu o mie de sori în ochi<br />și nici vorbă de orbire. am văzut totul. fiecare foton mi-a agresat retina m-a făcut să cerșesc întunericul.<br /><br />ziua. casa mea de sticlă. în loc de șemineu<br />liniște.<br /><br />devreme. se rupe cerul ca un fruct. zorile vin din dragoste. așa începe totul<br />cu sfâșierea aceasta de lumină.<br /><br />cineva. cine ar înțelege că acesta e un cântec de nesfârșită iubire. că fiecare clipă e un miracol. că suntem în acest uter numai și numai din dragoste. suntem fructul unei iubiri nesfârșite.<br /><br />aici. tot ce începe se termină. asta<br />la nesfârșit<br />la răsărit și<br />la apus.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-923650122421192741?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-47391663768422410672010-01-22T07:17:00.000-08:002010-01-22T12:52:59.400-08:00mi-e dor de tine. să zicem că exiști și că nu ai nicio treabă. aș intra în gândurile tale ca într-o galerie de artă. aș admira ore în șir violetul în rama aceea apoasă. aș adormi pe banca de marmură știind că tu ai insomnii. aș dormi cu somnul tău și aș visa pentru tine.<br /><br />câteodată lumea te-ar întreba de mine doar din politețe. tu nu ți-ai aminti decât tablouri cu brândușe. ar fi atât de simplu să vorbești despre asta. dar nu florile au devenit o imagine desuetă. așa că ai tăcea din simț estetic din oboseală din întâmplare asta ar deveni un motiv bun ca să mor. sau să mă ofilesc. brândușele trăiesc doar câteva zile. habar nu am câte.<br /><br />e iarnă. totul e o ficțiune. doar tu ești real. și visul meu violet.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-4739166376842241067?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-83828950775261496832010-01-19T12:30:00.000-08:002010-01-19T12:44:55.383-08:00nu mai am chef să fiu tristă. toată ziua am râs ca tâmpita m-am amuzat de ceața asta care se lasă peste noi ca o plapumă. m-am jucat cu lanterna. am aprins-o am stins-o. s.o.s. dar nu mai era nimic de salvat. eu cu întregul întuneric căpiasem.<br /><br />un uriaș ne creștea într-un lighean. atât de mult am încercat să ies de acolo până am devenit lucioasă și galbenă. miroseam a lăcrămioare. ca un săpun amo. apoi am întrebat cât e ceasul. nu. nu mai era nimic de salvat.<br /><br /><br />tristețea e ca o ceață. te poți juca liniștit cu lanterna. să nu te temi că vine noaptea să-ți ia vederea. orbirea nu ține decât de tine. de noi. mâine ziua începe cu râsul meu pentru tine. nu suntem singuri. nici întunericul nu există mai mult decât lumina. doar ceața își face de cap cu noi. n-am ce să spun despre asta. ceața dospește și crește ca un aluat.<br /><div> </div><div>habar n-am unde sunt. ninge peste tot.</div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-8382895077526149683?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-29573493996821644482010-01-11T13:26:00.000-08:002010-01-11T13:31:38.789-08:00nu mă gândesc la nimic. durerea stă la pândă. dar am promis să nu mă mai gândesc. singurătatea asta e o bestie care se arată când o neg. dansez mă iubesc cu lucrurile fac tot ce mi-ai spus. ziceai că singurătatea e frumoasă. dar tu nu ai fost niciodată singur pentru că eu nu am plecat niciodată.<br /><br />uneori pare un joc. aruncăm cu durerea unul spre altul ca și cu o minge de foc. arde. mă mistuie. dar nu mă mai gândesc. ți-am promis.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-2957349399682164448?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-9840403449608013922009-12-29T12:53:00.000-08:002009-12-29T13:03:10.481-08:00nu mă gândesc la nimic. mi-am dorit foarte mult să-mi iasă chestia asta. să știi că e bine.<br /><br />tu ești undeva în lumea asta, nu am niciun dubiu. o lume cu atâtea obiecte și forme sigur te conține și pe tine sub o formă sau alta. sunt liniștită. trupul meu e o pacoste. un fel de bolovan de gât. nu trăiesc în trupul potrivit. undeva s-a produs o greșeală. mă simt piatră. știu mulți poeți se simt pietre. nu asta am vrut să-ți spun.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-984040344960801392?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-24083140010035794062009-12-19T12:23:00.000-08:002009-12-19T12:36:20.097-08:00în nopatea asta o să scriu un poem de dragoste. o să las ninsoarea să plângă în locul meu să crească până la cer până la tine la capătul lumii<br />o să inventez un cuvânt un emoticon un semn<br />ceva ce să-ți spună că plâng nesfârșit<br />că mă mut în tine<br />așa cu toată zăpada și cu toate păsările<br /><br />nu știu ce am<br />scriu iarăși cu păsări și fluturi<br />cuzăpezi și cu tot felul de briz brizuri din astea<br />mă simt bine că pot să-ți spun<br />ca orice femeie<br />în limba mea muierească<br />sunt aici în tine<br />privește-mă<br />învață-mă să respir în ritmul tău<br />ia-mă în dansul tău interior<br />lasă-mă în tine până la moarte<br />și dincolo<br />când începe lumina<br />am putea să rămânem așa<br />unul în celălalt ca două semințe<br />în același fruct<br />am putea să nu ne întrebăm mai nimic<br />să ascultăm cântecul până la capăt<br /><br />nu știu cum am ajuns să-ți scriu așa<br />poate nu-mi mai pasă că sunt închisă aici<br />poate că cineva a spart cerul cu o lacrimă<br />poate nu mă mai sperie nimic<br />nici timpul care trece ca un lup prin iernile noastre<br />nimic.<br /><br /><br />o să-ți spun că-s închisă aici între clipe<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-2408314001003579406?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-41041019682422696542009-12-12T12:01:00.000-08:002009-12-12T12:14:28.207-08:00trupul meu nu are nicio legătură cu mine. locuiesc în tine în trupul tău amorțit. am luat provizii. o stea a căzut pentru noi.<br /><br />în fiecare noapte în salon se împușcă un cal. am orbit. încă nu au ajuns la noi. nu se poate spune că suferim. eu nici nu mai plâng. tu ai un zâmbet de învingător. o singură clipă am simțit că ești tot acolo. o singură clipă ochiul tău a alunecat în mine ca atunci demult când nu aveam nevoie de cuvinte. nici acum nu avem. orice spunem e împotriva noastră.<br /><br />nu spun nimic. timpul trece oricum. nu e nevoie de cuvinte pentru asta. suntem învingători. aștept să se termine să nu mai fie nevoie de altceva. să mă întorc acasă. aștept. nu-mi mai pun întrebări. realitatea se mută între lumi. o parte mă mușcă de suflet. învăț într-un mod forțat cum să mănânc din carnea ei grețoasă. dar nu mai e mult. totul se termină repede. ai devenit o pasăre de sticlă așa cum ți-ai dorit. un fel de fragilitate ciudată îmi sparge venele. mi-a fost suficientă clipa aceea de mirare. tu nu știi că privirea ta urlă. tu nu știi că nu putem pleca unul din celălalt. tu nu știi că exist pentru că exiști.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-4104101968242269654?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-8590442700201121362009-12-12T02:03:00.000-08:002009-12-12T10:22:35.844-08:00nu mi-ai spus că ninge.<br />am aflat din poemul unui bucureștean<br />am aflat că ninge peste ziduri.<br /><br />toți acești oameni singuri<br />căutând în podurile caselor amintiri<br />înghițind teama înghițind lumea cu noduri<br /><br /><br />pacea stranie din ochii bătrânei care vinde iconițe la unirea<br />toată această strălucire din vitrinele cu manechine urlând<br />lucruri noi aglomerate în tine<br />mirosind a proaspăt vopsit<br />golul acela pe care îl umpli cu orice îți vine la îndemână<br />cu oricine<br />mersul meu lent nepotrivit<br />visul meu din visul tău<br />jocul de remi<br />un ceas<br />o pasăre la care nu mai visezi<br />(am uitat să-ți spun<br />I'm like a bird)<br />duminica aceea de piatră în casa de piatră<br />biserici respirând ca niște organisme imense gata să pornească spre cer<br />un emoticon<br />care să însemne toate aceste lucruri<br />care să însemne viața<br />metabolismul incredibibil al lumii<br />în care ninge de azi<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-859044270020112136?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-40919245614476267532009-12-10T14:04:00.000-08:002009-12-10T14:08:44.355-08:00ai venit.<br /><br />nu am putut să-ți mai spun nimic. te-am așteptat prea mult. venirea ta ca și moartea ta nu mai înseamnă nimic.<br /><br />în mine nu mai poți să vii . din mine nu mai poți să pleci.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-4091924561447626753?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-2093367745401431732009-11-30T14:41:00.000-08:002009-11-30T15:19:52.831-08:00nu știu cine zicea că singurătatea se sfârșește întotdeauna cu o crimă. oricum singurătatea mea naște alte singurătăți. ea crește exponențial. apucă lama mi-o atinge de obraz. îmi face semne cu ochiul. singurătatea mea nu e deloc plictisitoare. e plină de tot felu de chestii surprinzătoare. merită s-o cunoști. desigur asta ar ucide-o imediat. asta ar fi periculos pentru ea. și pentru mine care mă joc cu creierul meu cum se joacă pruncii cu puța în praf. nu-mi fac prea multe griji totuși. creierul meu are obiceiul să lase sufletul meu să facă față acestor asalturi. bineînțeles că el nu face față.<br /><br />mă simt o droaie de oameni. mă simt dedublată din absolut nimic. ai putea să iei asupra ta o parte dintre lucrurile astea care tind să-mi umple spațiul. una dintre singurățile mele ți-ar prinde bine. cea în care stau lipită de tine și tac. între noi se petrec dansuri nesfârșite în tot acest timp. adormim unul în celălalt. nici măcar nu mai e nevoie să visăm.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-209336774540143173?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-83847942899315303912009-11-21T14:41:00.000-08:002009-11-21T15:04:23.259-08:00într-o zi am aflat că ai murit. nu-mi amintesc de nicio lacrimă. nu ploua. nu nimic. am primit vestea fără să clipesc. soarele apunea ca oricând. câinele galben dormea. portarul asculta meciul la tranzistor. nu știu cine cu cine juca.<br /><br />habar nu de ce nu mă vedea nimeni. de ce începuseră jocul de cărți fără mine. întunericul părea cald îmi venea să adorm în el ca într-un hamac. să mă legăn nesfâșit în orbirea asta de seară să cânt doar sfârșitul de la un cântec foarte vechi.<br /><br />m-am spălat pe dinți. parcă mușcasem din blana unui animal necunoscut. m-am spălat pe mâini de toate amprentele mele. uitasem că ai murit. vestea mi-o adusese într-o zi cineva. dar așteparea rămăsese acolo între ziduri. sora șefă își făcea cruci până la pământ. le urmăream strălucind în aerul tot mai blând.<br /><br />m-am întins în pat ca în burta unui lup. am adormit imediat. orice aș fi visat ar fi tresărit din fericire nu mai visam. de la o vreme făcusem progrese importante. devenisem invizibilă. nu mai eram tristă. vestea aceea era inutilă. nu mai putea schimba nimic.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-8384794289931530391?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-70006529667704332362009-11-15T00:44:00.000-08:002009-11-15T00:59:18.731-08:00a meritat clipa aceea în care din întâmplare<br />sau din orice altceva<br />tu ai rămas în mine<br />carnea mea a înflorit<br />am plâns în același trup<br />am sărutat secunda aceea<br />am înfrânt orbirea<br /><br />am ieșit năucă în noapte<br />întunericul se lăsa în mine ca un muribund<br />mult mai greu decât plumbul<br />am resuscitat trupul acela<br />m-am prefăcut că nu știu<br />cât e de prea târziu<br /><br />totuși a meritat clipa aceea<br />în care am mușcat din tine ca din măr<br />în care tu ai plâns<br />știind că eu nu pot să mai plec<br />eu nu pot să mai fiu în afara lacrimei tale<br />de bărbat.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-7000652966770433236?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-69867628931074072792009-11-09T14:40:00.000-08:002009-11-09T14:52:13.741-08:00m-am gândit să ies de aici. doar o singură clipă m-am gândit că ar fi ok să plec în zori așa cum sunt în pijama și papuci. aș putea să te strig în mijlocul străzii în fântâni pe câmpii în intersecții.<br /><br />apoi mi-am dat seama că nu mai știu să strig. tac de prea mult timp.<br /><br />m-am gândit să te aștept mai departe. oricât de departe. nimic mai liniștitor. lumea crește în spatele meu ca o iarbă. mai bine așa cu tăcerea asta care durează oricât.<br /><br />poate dacă te-aș striga dintr-un câine galben. nimeni nu ar ști.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-6986762893107407279?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-48727517131546334892009-11-09T14:30:00.000-08:002009-11-09T14:38:37.294-08:00pentru o clipă am crezut în foșnetul acela. ca un mers prin frunze galbene. uitasem că tu nu poți să mergi.<br /><br />toamna mă îndeamnă la o anumită frumusețe a trecerii. mă îndeamnăteluric . zborul tău mi se pare târziu și inutil până la urmă.<br />în curând toți vom primi niște aripi de rezervă.noi toți.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-4872751713154633489?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-60541642147737686312009-11-06T12:28:00.000-08:002009-11-06T12:56:16.965-08:00degeaba am citit toate teoriile tale despre respirat. aici lucrurile se petrec altfel. e vineri seara. au închis cantina. portarul se uită la un film de dragoste și lăcrimează pe molton. de undeva vine o căldură ca aceea de acasă. doar că eu nu mai am o casă. constat că nu mai am nimic și că nu pot respira.<br /><br />nu mă plâng. spun doar că toate teoriile tale despre cum să respiri din când în când, cad. totuși eu am avut noroc . au lăsat un pian în sala de terapie. dacă prinzi momentul ferestrele se deschid și din el anotimpuri învălmășite năvălesc în plămânii mei de împrumut.<br /><br />degeaba susții că respiratul nu se uită că e ca mersul pe bicicletă. degeaba. uneori tot cerul se închide în tine. eu stau la poartă. să fiu puțin mai aproape când vii. nici nu știu ce mai aștept. pe tine sau ploaia din cerul acesta lipsă. habar nu am ce să-ți spun când o să vii. poate că îți voi da plămânul meu stâng. poate că îți voi cânta încet. octobre. poate. și toate astea cu respirația tăiată.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-6054164214773768631?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-73708902568033795482009-10-25T23:17:00.000-07:002009-10-25T23:48:07.484-07:00nu aceste cuvinte. nici altele. eu am uitat alfabetul vieții. am rămas închisă în acest pian de piatră din care izbucnesc frunze când plâng. am rămas aici așteptându-te o mie de ani.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-7370890256803379548?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-57283378740261102452009-10-22T13:37:00.000-07:002009-10-22T14:36:51.329-07:00și nu aveam nici urmă de-ndoială<br />că toamna asta va cădea în noi<br />reînvățându-ne că moartea ei domoală<br />însămânțează-n somnul nostru ploi<br /><br />orbeam cu toții fără să o știm<br />orbeam și-în fiecare trup ardeau icoane<br />eram prea obosiți ca să mai fim<br />era prea noapte și prea ne era foame<br /><br />dacă-am fi plâns măcar în ziua aia<br />când focuri stranii se-aprindeau pe dealuri<br />din carnea toamnei ne-ar fi ars văpaia<br />puteam să fim atunci sau corbi sau ramuri<br /><br />noi am lăsat să se întâmple lumea<br />în gheare noi am dus-o pân la urmă<br />dar am mușcat apoi cu toți din ea<br />ne sângerează zborul și se curmă.<br /><br />tot noi am dus în seve dulci otrava<br />am adormit luminile din cer<br />am îngropat miracole în lava<br />acestui veac nebun și efemer.<br /><br />puteam să naștem noaptea din tăceri<br />să ne-ntristăm puțin la început<br />sau să lăsăm un somn de nicăieri<br />să ne viseze-n struguri și în lut.<br /><br />acum în moarte s-a aprins un foc<br />noi ne iubim ca orbii pe vecie<br />și poate vom avea-ntr-o zi noroc<br />să naștem în lumină. în câmpie.<br /><br /><br /><br /><br /><br />acum <br /><br />de-ar fi să ardă frunza pân la capăt<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-5728337874026110245?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-14835097436996039562009-10-21T20:11:00.000-07:002009-10-21T20:39:18.098-07:00nimic important. poate doar această muzică. un pian care crește în oameni. uneori cînd te aștept pianul e mut. nici nu știi cum se chircesc clipele sub absen<br /><br />pot să înțeleg umbra nu și întunericul.<br />pot să dansez goală în pod printre jucăriile vechi a generații întregi de copii<br />pot să-ți vin acasă de o mie de ori pe zi să fac dragoste cu dragostea<br />să nu las toamna afară în curte s-o aduc cu mine și s-o hrănesc ca pe-unmmaidanez<br />pot să fac lucruri incredibile să construiesc o casă în rai să mut în ea dorința ta de zbor și chiar zborul însuși<br />să înnoptez într-o aripă oricât de fragilă<br />pot să te iau cu mine în mine ca într-un montagne russe incandescent până când redevii copil sau pasăre<br /><br />dar nu înțeleg întunericul. nici frigul. nu înțeleg singurătatea. deloc.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-1483509743699603956?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-71001922423143817402009-10-20T09:41:00.000-07:002009-10-20T09:59:50.575-07:00acum nu mă gândesc la nimic altceva. mă gândesc să respir. îmi vin în cap tot felu de motive pentru a lăsa baltă toată chestia asta cu supraviețuirea. aș putea sau nu. habar nu am. toată tristețea asta vine din viață. moartea nu e tristă. nu e nicicum. moartea e o liniște în plus. atât.<br /><br />vreau să sărbătoresc ceva. orice. faptul că am aproximativ 90 bătăi cardiace pe minut că tresar că alerg că plâng că plâng că plâng.<br /><br />nu stric tot cheful de viață al celorlalți dansez salsa mă trezesc la 6 și un sfert. sunt în grafic. respir. e doar o chestiune de obișnuință se spune că asta nu se uită niciodată. deși<br />mărturisesc că-n ultimul timp uit aproape tot. țin minte lucruri neimportante cum ar fi începutul de anotimp 4 iulie brațele tale sărutul în palmă chiar unde se termină linia vieții undeva foarte proape de moarte țin minte cât suntem de frumoși dimineața țin minte o rugăciune de când eram copil și mă rugam pe ascuns țin minte o naștere și o renaștere<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-7100192242314381740?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-65384603220334489762009-10-20T00:47:00.001-07:002009-10-20T01:15:23.755-07:00poate că nici nu ar fi nevoie să vorbim. ar fi de ajuns coridorul de tăcere dintre trupurile noastre lucioase. poate că nu aș mai scrie mii și mii de poeme din care să nu înțeleagă nimeni nimic. poate că toamna ar fi doar o aromă sau un joc de-a portocaliul de-a începutul și de-a sfârșitul.<br /><br />mi-e dor să-mi aduci castane.<br /><br />poate că muzica ar fi în loc de picioare în loc de apă în loc de orice. așa am afla toate secretele am afla cum dacă nu ai exista nu aș fi fost și tot felu de lucruri atât de evidente încât nici nu ne-am mai mira. am juca șotron am juca un joc nebun am provoca dezastre celulare tu ai folosi scara de incendiu ai fugi spre lună știind că te aștept de prea mult timp și că nu pot să dorm.<br /><br />să știi că avem un loc numai al nostru. un loc argintiu undeva.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-6538460322033448976?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-15943743999896579012009-10-19T20:01:00.000-07:002009-10-19T20:17:44.953-07:00cineva îmi fură tălpile când dorm. cineva îmi fură globii oculari. îmi fură linia vieții din palma stângă.<br /><br />n-o să-ți vină să crezi ce greu e aici noaptea fără tine.<br /><br />singurătatea se coace în trupul meu pe cale de dispariție. n-o să-ți vină să crezi cât tânjesc infirmierele după singurătatea noastră. cât de teamă le este să plece acasă.<br /><br />dimineața ies în curte apoi trec prin pădure trec prin fiecare copac și în fiecare mă rog. apoi îmi iau lumea în cap. ocolesc prin ierburi înalte cât oamenii ocolesc prin mări și peste coline ocolesc prin câini și prin adăpostruri. ajung la timp la poartă întotdeauna ajung înaintea ta.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-1594374399989657901?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-16538263.post-82695330790988211002009-10-18T14:27:00.000-07:002009-10-18T14:46:36.561-07:00nu știu cine ești. de ce încremenești în mine în fiecare clipă. când mă întorc te simt cântând mai departe un imn. ceva ce se întâmplă cu tine mă incită mă aduce în pragul disperării în stare să strig noaptea când toți oamenii dorm. tu nu dormi. tu strălucești din miezul lucrurilor. ești verde. nu clorofilic. doar verde.<br /><br />uneori sunt gata să fac dragoste cu tine. să-ți smulg pielea să mă strecor în miezul tău. sunt gata să mă las în voia acelui cântec imaginar fără sunete fără armonii doar balans în ritmul straniu al nesomnului.<br /><br />dacă m-aș întoarce repede din mine atât de repede încât să-mi rămâi pe retină dacă ți-aș cuprinde privirea și aș face din ea o câmpie dacă aș adormi odată în somnul tău imposibil poate doar așa.<br /><br />noaptea e plină de ochii tăi. noaptea e o caracatiță care mă îmbrățișează cu brațele tale.<br />locuiești în mine în locul meu în cântecul meu. să nu-mi las picioarele afară să nu-mi las vreo toamnaă la întâmplare. poate că ești un cântec carnivor poate că ești un copac. lucrurile se vor lămuri peste un timp când toată lumea va pleca din noi.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/16538263-8269533079098821100?l=lighioana.blogspot.com' alt='' /></div>ioana negoescuhttp://www.blogger.com/profile/11503410947643760132noreply@blogger.com0